Ai tăi ochi

Ai tăi ochi sunt ca steaua cea ce moare
Sunt ca un lac adânc pe un alt tărâm,
Privirea-ţi ca un geam intre negură şi vreme
Lăuntric un foc ce vrea sa ardă liber


Razele se sparg de copaci cu mireasmă dulcie
Mirific printre acele raze care mângâie existenţa
Într-un loc unde spaţiul si timpul se nasc din nimic
Mintea ca un sicriu nu poate cugeta nu poate simţii


Când mă priveşti cerul se rupe in panglici de aur
Sub bolta lunii zeii laudă al tău zâmbet molicel,
Veşnic nedumerit de părul înzestrat cu nemurire
Clipirile petalice aduc vibraţii în inima-mi inertă.

Vizualizări: 30

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor