Alerg,

din zori si până seara, alerg,
mă mişc într o existenţă
robotică.
Universul meu,un bob de pământ
pe care îl străbat , alergând
haotică.
Nu am timp să văd aproapele,
e departe,
în bobul lui de univers.
 Îmi cumpăr parfum de lăcrămioare,
pentru a primăvera spaţiul meu.
Ascult la calculator, triluri,
de păsări, sau privesc marea.
Cine sunt eu?
Cine ştie?, pot să fiu orice,
oricum, nimeni nu mă vede.
 

Vizualizări: 30

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ene Marieta pe Mai 19, 2011 la 10:52am
Multumesc George!!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor