îmi zboară voalul departe

vântul îl poartă

spre înălţimi

prin lanuri se leagănă

dorul

mă întâmpini cu-n zâmbet

senin

 

zâmbesc odată cu el

toate din jur

pe o culme voalul meu

se opreşte

mângâiat de ramul

mesteacănului

vesel

 

alerg…

să-l ajung

cu pletele-n vânt

las urmele desculţe

în aer şi pe pământ

să semene

bucuria-ntâlnirii

cu aripi

de gând

Vizualizări: 44

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Aprilie 4, 2015 la 1:53pm

...şi eu după voal!

Comentariu publicat de Maria Vo pe Aprilie 4, 2015 la 11:33am

voalul ca gândul departe...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor