Alexandru Petria, Deania sa neagră şi eu

De curând am reuşit să citesc ultima carte a lui Alexandru Petria, Deania neagră. Vreo două dintre povestiri îmi fuseseră cunoscute anterior, la fel şi "Zilele mele cu Renata", carte care stârnise atâtea controverse.    

Ei, bine, după ce am terminat de citit această ultimă apariţie editorială a sa, am avut senzaţia că mai urmează ceva, că încă nu s-a terminat. Această senzaţie o lasă Petria, cred eu, în mod intenţionat. Povestirile sunt succinte, scrise direct, fără explicaţii inutile, fără cuvinte redundante, personajele fiind atât de bine conturate din doar câteva trăsături de pană (sau tastă), încât ai impresia că le cunoşti de când lumea.Cufundându-te în lumea Deaniei nimic nu ţi se pare nefiresc. Însuşi straniul este atât de bine contopit cu normalitatea, cu blazarea, cu cotidianul, încât nici nu-ţi dai seama când aluneci într-altă lume. Ajungi, după ce citeşti, să te întrebi: "Chiar e adevărat?". Şi asta, pentru că scriitorul a intuit atât de simplu unde poate aşeza acel declanşator de ciudăţenii, încât, chiar şi lucrurile cele mai bizare, le simţi că sunt în Deania la ele acasă.  Personajele parcă le cunoşti de mic copil. Rămâi cu senzaţia că precis doamna de la patiserie era şi ea complice, că florăreasa de la colţ ştie şi ea despre ce e vorba, că fata cu buzele puternic rujate, care tocmai se urcă în tramvai, e şi ea desprinsă din carte. Nici cerşetorul de la colţul străzii nu te va lăsa fără gânduri şi nici vecina care face cei mai buni cozonaci de pe scară şi nici amicul cu care tocmai ţi-ai băut berea, nimeni nu poate fi străin de Deania. Şi asta, fiindcă toate personajele sunt atât de bine ancorate în cotidianul atât de cunoscut, încât, chiar şi acolo unde povestirea scapă, ieşind din normalitate, te apucă o stare stranie, contradictorie, oarecum. Deşi te intrigă, în acelaşi timp, te linişteşte: totul, în acea lumina creată, oricât de ciudat ar fi, pare normal. Şi asta, doar pentru că dozajul straniu-banal este realizat în cele mai bune măsuri.

Acesta este sentimentul care te domină pe mai tot parcursul cărţii. Vrei dragoste? Ai şi dragoste! Vrei acţiune? Ai şi acţiune! Vrei umor? Îl găseşti şi pe ăla! Ah, vrei senzaţii tari? Nicio grijă, le găseşti! Erotism? E acolo! Sunt toate acolo, în cartea lui Petria.  

Pus pe glume, serios, meditativ, tranşant, direct, scurt, fără echivoc, interesat, interesant, bun observator, cool, sensibil, timid, plin de erotism, cinic, disciplinat, rebel, obraznic, sincer, plin de iniţiativă, blazat, matur, naiv, idealist, experimentat, realist, fantastic... Cam acesta este Alexandru Petria, ca scriitor, privit prin prisma Deaniei negre. Restul îl veţi completa voi după ce veţi citi cartea...    

 

Acum sa va mai spun de ce am simţit eu că această carte încă nu e gata. Cum spuneam, după ce o terminasem, am încruntat scurt din sprâncene, oarecum încurcată. Şi mă gândeam:"Şi-acum?". Pe de o parte, pentru că acea stare te cuprinde atât de pe nesimţite - nu-ţi dai seama când înaintezi în citire, captează - dar pe cealaltă parte, pentru că simţi, ca cititor, că dincolo de aceste rânduri atât de aparent superficial schiţate, se află o mare capacitate de a descrie lucruri cu adevărat fascinante. E ca şi când ai ajunge în faţa unei bălţi ce-o vezi că susură şi abia după un timp realizezi că dedesubt se află un izvor. Ei, bine, eu cred că "izvorul" asta al lui Petria, "zăcămintele" lui, sunt atât de "coapte" pentru exploatare şi sunt atât de la suprafaţa situate, încât ar fi păcat să nu ia în serios această "ofertă" sau "cerere" (alegeţi ce simţiţi) a publicului cititor şi să nu dezvolte această capacitate a sa de a construi un roman cu adevărat memorabil, care să ofere, de la un capăt la altul, o lume unică. Va spun, în scriere nu e nevoie de cuvinte mirobolante, de expresii abracadabrante, de construcţii fantasmagorice şi evocarea unor nume pre(ten)tioase şi nici de înşiruirea spuselor tuturor înţelepţilor lumii. Chiar nu e nevoie deloc de împănări! E nevoie doar de har, de talent. Talentul de scriitor. Iar Alexandru Petria îl are!

 

Dar, gata, mai bine nu mai spun nimic...  

Şi, acum, o să va las un pic în tovărăşia lumii lui Petria. N-o să va dau ca exemplu citatul unde un haidamac cu nişte cizme numărul 47 fac să pâraie, din două mişcări, oasele ce nu încăpeau în coşciug ale iertatei roabe a lui Dumnezeu Afinia. Pe ăla o să-l găsiţi voi. Va dau alte două citate, momente ale cărţii, care mie mi-au rămas în memorie:

 

"A zis că o să ajung scriitor. Că de altceva nu eram bun, obişnuia să repete, cu o superioritate cocoşească, prin care cei ce-l ştiau vedeau, de fapt, ca printr-un parbriz cu ştergătorul în funcţiune, punctul lui vulnerabil, simpatia lui. Andrei a scris şi el în tinereţe, bunicul. Îl iubeam ca pe nimeni altul. A publicat două romane pornografice sub pseudonim. Şi poezii şi proze scurte prin revistele literare. S-a lăsat şi s-a apucat de băutură. Cu program, nu ca şi în faţa colii de hârtie. Avea talent la cocteiluri, şi la femei, după cocteiluri, şi la scandaluri. Se prefăcea că lucrează pentru o leafă de ziarist. A rezistat zeci de ani în aceeaşi redacţie fără să fie dat afară. Poate pentru că a avut numai şefe.
Când am ajuns să am habar de ora exactă, eram contrariat de cât lichid bagă în cei un metru şi şaizeci şi cinci ai lui. Aveam mustaţă şi barbă şi Andrei mă ţinea din mirare în mirare. De când mi-au apărut coşurile, nu i-am mai spus “bunicule”. Doar Andrei. Aşa mi-a cerut.
“Eşti mincinos, hoţoman, şmecher, o să răzbeşti cu scrisul. Scriitorul e în stare să scrie chestii vesele şi cu inima flendurită”, mi-a spus într-o zi, ca oricare alta, Andrei. La drept vorbind, n-a fost ca oricare alta, căci veneam împreună de la curve..."

 

Iar dacă în versiunea originală nu v-a plăcut Casablanca, mai aveţi şansa să vizualizaţi mental propria ecranizare, după scenariul lui Alexandru Petria. După ce parcursesem câteva pagini de "grozăvii", mă gândeam: "Gata, aici e rost de iubire!" şi m-am apucat să citesc cu simţurile ascuţite:

 

"Cât ar dori ca aceste clipe să nu se termine. Crapă bostani pentru porci, cu mişcări precise. Parcă nici nu simte în mână securea cam tocită, cu mâner foarte scurt, rugos."[...]"Simte că aceste clipe sunt dintre cele rare, foarte rare, când nu are ce să-şi reproşeze, fiind fericită. Costantin* o ducea la cinematograf şi de trei ori pe săptămână. Gândindu-se la filme, obrajii Mariei iau culoarea reiaţilor care o strâng la burtă, purpuriu de alizarină, şi-şi spune să-i dea jos, să-i schimbe cu pantalonii de trening. Aprinde o ţigară, imitând inconştient gesturile lui Humphrey Bogart din “Casablanca”. A crescut în casă cu Humphrey Bogart, cu “Casablanca”, cu Ingrid Bergman, cu personajul Rick Blaine spunându-i Ilsei Lund, în cunoscutul club de noapte cosmopolit din nordul Africii, “Citesc în ochii tăi, micuţo”. Humphrey Bogart e bărbatul ei ideal, iar Eugen nu-i seamănă. E căsătorită cu Eugen de 16 ani. Cât ar vrea ca aceste clipe să încremenească, s-o ocrotească în braţele lor moi, să nu se termine."[...]"După ce i-a şters tăişul cu o cârpă de bumbac, a aşezat securea pe un taburet şi a strivit ţigara în scrumiera curată de porţelan, rotind-o.
Două buze i s-au lipit de ceafă. Nişte mâini puternice i-au cuprins sânii, cu degetele în sus. Şi-a cuprins-o şi un miros pătrunzător de alcool. Nu a auzit când a intrat Eugen. Starea de beatitudine începea s-o părăsească, şi nu vroia. Intruziunea era dureroasă, sfâşietoare, ca un viol. Eugen îi prinse palma dreaptă şi i-o puse pe penis. Îl avea scos din pantaloni. “Sărută-mi-l”, auzi dinspre Eugen, şi i se păru că auzi şi “Citesc în ochii tăi, micuţo”. Apucă securea şi lovi. De mai multe ori, repede. Sângele lui Eugen coloră pardoseala de stejar. Bărbatul horcăi un timp, apoi tăcu.
Maria Boldor observă că lângă uşă Rick Blaine îşi aprindea o ţigară. Costantin întoarse o pagină şi se foi."

 

___________________________________________________________________

*bunicul

 

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor