In cămara adâncă, sub tălpile casei,

rezemată de-un raft încărcat

de borcane cu dulceaţă străveche,

uitată, singură, împovărată de suspine

ca întotdeauna în ultimii ani,

aristocrata mea chitară cu corzi de mătase,

mesteşugită într-o noapte de dor şi filosofie

de bătrânul maestru lutier Boiangiuc,

aşteaptă.

In cutia ei locuieşte acum

un descendent al familiei de şoareci regali

care stăpânea odinioară insula greacă

Pontikonisi.

Intre corzile ei, încă întinse,

câteva generaţii de păianjeni au ţesut în tăcere

pânze mai fine decât ale zeiţei Atena,

care la atingere sună precum cea de-a doua mişcare

din Recviemul lui Mozart.

Dar ea, nemângâiată, cu lacul crăpat,

cu griful prelins de bemolii prea tânărului Casagemas -

de sine însuşi ucis sub penelul albastru

al lui Picasso,

aşteaptă.

 

Ah, nu mai sta în poziţia aceea,

nu mă mai implora să te îmbrăţişez

ca împreună să mai facem odată să sune

ecourile amintirilor din Alhambra.

Sunt prea bătrân şi prea obosit

pentru aşa o nebunească încercare.

Vizualizări: 72

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Raul Baz pe Iunie 22, 2014 la 1:19am

Multumesc...

Comentariu publicat de dana pe Iunie 21, 2014 la 7:25pm

Sincere felicitari!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor