Trebuie să te scoli de pe scaun...
hai, la treabă, degrabă,
e mult de curăţat.
Cum să te-ajungă, să te-atingă,
înconjurat de tot rahatul asta,
ele, femelele, stelele?
Ai stat destul, hai, sus!
N-auzi? Ridică-te, strică-te,
fă ceva! Poftim?
Nu te mai ţin genunchii, rărunchii?
Împinge cât poţi, hai, hai,
of, Doamne,
ridicatul ăsta de pe scaun
e mai greu ca o naştere...
Ridică-te şi umblă, umbră!
Ia mături, găleţi, lopeţi
mai e loc de-o mirare, cărare.

Nu, nu acolo, nu, acolo nu!
Nu te băga în pat, în păcat!
Acolo sunt ele, cornutele,
slutele şi ciufutele,
visele, stinsele,
altele, moartele.

Vizualizări: 23

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor