Visam...? Visez... Viata care sa scrie pe aripi de clipe zburatoare povestea mea si-a ta... Dar de cele mai multe ori...destinul are alte planuri pentru unii dintre noi si simte o mare placere punandu-ne la inceracare mereu... Nimeni decat noi putem sa ne visam... Nimeni nu ne va crede..., daca nu credem noi...
Ramane doar speranta..., sa nu pierd si ultimul lucru pe care il mai am de pierdut... Traiesc doar cu visele si prea tarziu realizez ca visele ma ucid incetul cu incetul... Incep sa inteleg regulile timpului meu... Realitatea este ca nu exista reguli... Traiesc intr-o lume condusa anapoda, in care dispretul, invidia, egoismul, falsitatea si in primul rand minicuna sunt stapane... Ma simt mult prea mica sa pot schimba ceva singura. Pot doar sa evadez...in mine si dincolo de mine unde te intalnesc doar pe tine... Am lasat de multe ori lacrimile-cuvinte sa vorbeasca pentru mine caci glasul meu nu mai are niciun ecou...
Ma ratacesti, ma indrepti spre nicaieri... Se pare insa ca nu sunt destul de puternica... Visele imi sunt spulberate, aripile frante, aud in mine strigatul de durere al unui inger rapus si cad in suferinta... Stare statornica de permanenta de nesiguranta, teama si un dor care ma descompune ca pe un cadavru...
Visele... O urma de speranta ca iti poti schimba destinul... Ma hranesc cu vise, traiesc printre ele, ma inconjor cu ceata lor..., dar realizez ca visele sunt doar un instrument de tortura pentru ca imi arata ceea ce pot avea... E ca si cand cineva ti-ar pune in fata tot ceea ce iti doresti dar nu poti atinge si stii ca niciodata nu vei putea atinge... Asta pentru ca soarta are alte planuri cu mine, mereu impotriva mea... E jocul ei... Noi...? Pioni pe in marele joc de sah al destinului... Imi spui iubire..., tu cel ce taci cuvintele in tine..., ce sunt visele intr-un univers in care viata urla…si moartea tace...?
...Dragostea...? Ca un plans tacut... Fiecare lacrima topeste o picatura din noi..., daruind-o celuilalt si totul devine din ce in ce mai intens... pentru ca mai apoi sa se transforme in acelasi inceput... sau intr-un nou inceput... Poate al nostru... Dragostea e o cautare a unei alte lumi... pe care nici nu trebuie sa o intelegem... O primim asa cum vine spre noi... si o acceptam... pentru ca face parte din noi...Pe noi ne cautam si ne descoperim prin dragoste... Dragostea inseamna eliberarea de masti... O oglinda halucinanta in care ne observam asa cum suntem..., goi..., imbracandu-ne doar cu propriul suflet..., sprijinit de fiecare din noi prin sufletul celuilalt... Ce stiu eu despre tine...? Ca esti o bucatica din mine..., ne completam unul pe altul... Eu te hranesc cu vise... Tu ma pastrezi vie..., pentru clipa in care ma vei regasi in tine... Esti raza mea de lumina..., desi nu te pot avea... Iti simt atingerea... Iti simt prezenta... Te simt pe tine... Sunt un suflet incatusat de vise..., de visul luminii mele... Tu esti partea mea de lumina..., de adevar... Pasesc cu teama dincolo de nori..., printre constelatii, sa culeg stele pentru a-ti lumina calea... Plutesc printre vise... Trimit ingeri sa vegheze visele tale...
Undeva..., candva..., poate ma voi regasi...
Nu trebuie sa caut... Sunt atat de aproape incat, daca inchid ochii..., si privesc cu inima..., ma voi simti acolo unde voi sti ca sunt... In mine... Va veni ziua..., imi spuneam..., cand soarele va rasari si pe strada noastra... Soarele e deja aici... Cu noi...

Vizualizări: 60

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Elena Savu pe Septembrie 13, 2013 la 11:16pm

...devenire...

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor