limpede straluceai, ca cerul,
în apa mea care era linişte
de somn,
orhidee erai
pentru că deveniseşi privelişte
sub mâna mea zdrelită,
ochi,
pentru că ochiul meu intrase adânc,
în ochiul tău, dezvelind lumina,
aer arai tu
căci te jucai cu vrăbiile
în atingerile mele neliniştite,
şi respirai,
pe mine,
cum eu te respiram
din miezul unui trandafir alb.
mai apoi,
nu ai mai avut picior,
nici sân,
tu, care eşti femeie, nu mai aveai sân,
nici curbură a spatelui,
nici umăr,
strănut sau surâs
căci deveniseşi cu toate eu
eu, înlăuntrul tău, devenit sine
de cer.

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor