Întâi m-am însingurat până am început să văd
firea ascunsă a lucrurilor -
zigzaguri rapide, cuante
de suferinţă pură.

Mi-am adâncit apoi solitudinea,
până mi s-au arătat cele nemateriale
cum ar fi oglindirea,
ori negarea negaţiei.

Tot mai în singurătate zăvorându-mă,
în cele din urmă,
am ajuns atât de aproape încât
am văzut nimicul trebăluind
precum o bunicuţă care întinde aluatul.

Vizualizări: 35

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor