Între un apus și celălalt nu e nimic.

Întorc sticla de vin roșu cu fundul în sus și o las să curgă pe cer.

Pomană pentru cei de pe pământ.

Și atunci mai vine un apus.

Închid ochii și alunec, alunec, alunec,

Între două apusuri nu e nimic.

Doar sângele lor care se ascunde în mine.

 

Vizualizări: 96

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Gheorghe Apetroae - Sibiu pe Octombrie 23, 2014 la 1:33am

Alunecarea în transcendenţă pe clinosiderala tropică a metaforei" Întorc sticla de vin roșu cu fundul în sus și o las să curgă pe cer.",  o  imagine poetică care reverberează din lăuntricul regenerator, prin sanguinul astral al dublului sideral, în imensitatea eului ! Deosebit!... Felicitări!... G.A.S.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor