Am trecut astăzi iar pe-unde m-am născut
Fugar, pe lângă casă și am un nod în gât...
S-au prăvălit pe sufletul ce-l am, ce-i numai unul,
Talazuri de-amintiri torente cu duiumul.

Că am așa cum toți din lumea-ntreagă o mamă
Și doar un singur tată; le-am făcut ieri pomană
Și-i plâng de unul singur că n-are cine altul
Și mi-e un dor nebun... Și doar privesc înaltul!

Ah, Doamne, înțelegi că ești la fel, tot unul,
Că sunt pierdut și mintea mi-e goală cum nebunul
Ce tot crede-n reluare multiple reîncarnări
Strigând în van, visând răspuns în alinări...

M-arunc din azi pe-ecranul ce-l port pe emisferă
Și-ntorc rola de film uzat, o efemeră
De calde chipuri scrise codificat în sânge
Și mintea-mi s-a oprit... Un cerc pe tâmple strânge!

Sunt un șuvoi de dor și nespusă durere
Ascunsă, că nu-i nimeni să-ntrebe și mi-ar cere
Să-mi descarc timp ce l-am implementat în cărnuri
Cum tatuaje adânci... Nici oasele n-am țărmuri!...

Mă mângâie cuvinte recunoscute, line
Și simt atingeri molcome, înecuri în suspine
De despărțiri ce-acum regret că-s adunate,
Le calculând pierdute, din mine... Eternitate!
02.08.2011

Vizualizări: 6

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor