Am crezut că, poate…

 

Dar…

Cine stie ?

Poate o să ne reîntâlnim?

Ce bucurie de copil îmi bântuie prin suflet

Cine eşti de-mi luminezi aşa frumos mintea nevăzută ?

Era o noapte cu flori şi porumbei adormiţi

A fost

Clopotul răsună la două dimineaţa

A trecut groparul

Nimic nu mai e

Decât în amintirea neiertătoare

Batrânii nu mai pufăie pe scaune

Cărţile de joc s-au risipit prin dulapul de zestre

E ca şi cum nu mai e

Nici sărbătorile nu mai sunt

Puse la uscat pe sârma colorată

Vinul e dulce-acrişor

Lacrimile sărate şi fără de niciun rost,anume

Briciul a ruginit pe brâul cerdacului

Glasurile din pădure nu mai sunt ale tatălui şi-ale fratelui său

Pădurea mă priveşte năucă

Freamătă ca o holdă de bâlii bătrâne

Praful de pe uliţă s-a transformat în nori marţieni

Bună dimineţa

Laptele doarme în oale de lut ars

Au rămas doar înmormântările pestriţe

Păianjenii ăştia mă leagă de şura cea veche

Un chiot de rândunică

Şerpii iscă un recital de cotcodăceli

Ploaia

Părul alb şi grădini înflorite

Moartea îmi trece prin gând ca un fulger

E

Şi nu mai e

Cum a fost

Copiii vor şti cum a fost ?

 

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor