reţeaua literară / la red literaria

poezie, proză, muzică, arte plastice, foto, video, evenimente

am dormit în ploaie o sută de ani

pielea s-a încrețit pe mine

am dormit în ploaie o sută de ani

și am uitat pentru ce am venit

acum sub acoperișul acesta

poate încă mă caută

știu că mă caută

de asta

un acoperiș între noi

când ploaie nu

mi se întâmplă

să mă arunc de pe cea mai înaltă clădire

și-n timpul căderii

mi-s ușoară

ușoară și timidă ca ultimul gând

legat de aripa fluturelui trimis spre tine

dar nu mă prăbușesc

niciodată nu mă prăbușesc

pletele-mi încâlcesc norii și

pornesc furtuna

mi se întâmplă

să mă arunc în mare

am auzit că după ce mori încă

vezi peștii

şi merită valurile dinăuntru-mi

dar nu mă înec

pletele-mi încâlcesc bule de aer și

plutesc săptămâni deasupra mării

și cum aș putea să scap când încă mă caută și

orice sfârșit

nu-mi descâlcește pletele

orice

mă împinge să fiu o femeie cheală

pregătită de moarte

Vizualizări: 139

Adaugă un comentariu

Comentariu publicat de Andreea Teliban pe Iulie 5, 2011 la 11:04am: dacă nici în poezie...

să ştii că ai dreptate, adi. şi am senzaţia că noi am mai purtat discuţia asta cândva. dar se pare că nu am învăţat ce era de învăţat. am făcut câteva mici modificări. totuşi, nu am putut renunţa la imaginea cu valurile, dar, separând-o de imaginea cu peştii, cred că am reuşit să-i dau o nouă formă care să nu afecteze prea tare imaginea precedentă. cât despre fluture...mă mai gândesc.

oricum, îţi foarte mulţumesc pentru sugestii.

Comentariu publicat de Romita Malina Constantin pe Iulie 3, 2011 la 9:24am: M-a impresionat finalul.

Comentariu publicat de Poet anonim pe Iulie 2, 2011 la 7:43pm: p.s. în schimb mie îmi place cum sună "un acoperiș între noi / când ploaie nu". poate și pentru că eu cred în sincope și cred că uneori efectul lor (atunci când nu e de-a dreptul teatral) e mai mare decât ducerea la capăt a gestului / versului.

Comentariu publicat de Poet anonim pe Iulie 2, 2011 la 7:35pm: subscriu părerii lui Radu de pe λ că partea cu peștii e foarte frumoasă. îmi amintește de ținuturile Andrei Rotaru și mortul ei de pe mare, dar e total original și cu o doză de inocență edenică pentru care oricând ofer reverențe. dar strici totul prin explicitări inutile. clipe magnifice (ceea ce tocmai ai spus era dincolo de ordinary eye), valurile dinăuntru-mi - acel dinăuntru nu se simte, altceva era dacă se loveau de un ficat ca la eforie (glumesc!) dar înțelegi ce vreau să spun. altfel, naivitate de poezie feminină în sens rău e gândul trimis de fluturi ca scrisorelele de porumbei fără niciun pic de tensiune, ci doar așa cu vântul :) apoi, subscriu și pentru eliminarea de pronume (pielea s-a încrețit) și cuvinte de legătură (inclusiv alteori/uneori și mai ales "de parcă") și ajung unde voiam să ajung. dacă nici în poezie nu poți să spui pur și simplu "am dormit în ploaie 100 de ani" și ai nevoie să spui înfricoșat "de parcă".

Comentariu publicat de Andreea Teliban pe Iulie 2, 2011 la 12:05am: nu ar putea fi pielea altcuiva, într-adevăr. am vrut doar să subliniez un vag sentiment al încorsetării în propriul trup.

este un poem despre ideea de sinucidere, despre delir și alte păcate. tocmai de asta abundența pronumelor, pentru a forța puțin limbajul ca să accentueze conștientizarea existenței propriului trup, chiar dacă dorința este aceea de sfârșit.

poate am exagerat puțin, ce-i drept. poate forțez prea mult. cât despre cuvintele de legătură...o problemă mai veche. voi încerca să revin asupra textului.

Comentariu publicat de Liviu-Ioan Muresan pe Iulie 1, 2011 la 10:45pm: Cam aglomerat, cuvinte inutile. De ce zici "mea" în primul vers? Ar putea fi pielea altcuiva? Multe cuvinte de legătură inutile. Poemul trebuie cizelat. Are un filon bun.