cineva îmi decupează cu o lamă vocalele
rămâne doar coaja cuvintelor
colajul amintirilor luminoase
cineva îşi uită umbra în camera mea
mereu în odaia în care nu pot visa
îşi întinde mâinile din perete
în ochii mei
gândurile i se strecoară printre degete
alunecă pe lespezi şi nu se mai întorc

în ultimele clipe
mama vedea durerea cum intră
în odaia pregătită de moarte
are chipul unei bătrâne spunea
îşi târşeşte picioarele pe lespezile de piatră
şi aşteaptă la căpătâiul patului
gata de plecare
nu spune niciodată nimic nimic
şoptea mama cu buzele arse
în timp ce lumânarea i se stingea
la căpătâi priveghea Brigitte
ţinea în mâinile albe o statuetă de porţelan
îmi amintea de Venus din Millo
îmi ziceam sunt unele lucruri
pe care nu le ai niciodată

apoi a început furtuna
am ieşit amândoi pe terasă
teama cu o mie de capete ne îmbrăţişa umbrele
Brigitte a scăpărat bricheta

îmi era teamă că va cădea din nou o stea

Vizualizări: 340

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Chis Elena Mirela pe Martie 23, 2012 la 7:43pm

multa luciditate,o curgere placuta ,imagini frumoase,mi-a placut mult! felicitari!

Comentariu publicat de Ioan Barb pe Martie 21, 2012 la 12:22am

parol

Comentariu publicat de Ioan Barb pe Martie 21, 2012 la 12:21am

revizuiască dar să se ...

Comentariu publicat de Ioan Barb pe Martie 21, 2012 la 12:19am

să se revizuiască... admit. sau să nu se...

Comentariu publicat de Ioan Barb pe Martie 21, 2012 la 12:17am

ha...

Comentariu publicat de Petru Solonaru pe Martie 21, 2012 la 12:15am

Poetul este un creator de lumi noi, un onomaturg. Nu-i versificatorul ambulant prin faptele monotone ale văzutului.

Comentariu publicat de Ioan Barb pe Martie 20, 2012 la 11:54pm

Violeta, te sun.

Ecaterina, Anne Marie, mulţumiri.

Comentariu publicat de Ioan Barb pe Martie 20, 2012 la 11:52pm

Domnule PS m.e.g.l.D. criptic nu:). doar n/am inventat eu betia de cuvinte. ci criticii, nu?

Comentariu publicat de Serban Ecaterina pe Martie 20, 2012 la 9:16pm

”îmi era teamă că va cădea din nou o stea”...durerea despărțirii cu chipul morții...înăbușită în cuvânt.

Comentariu publicat de Petru Solonaru pe Martie 20, 2012 la 8:46pm

Lungime semnică, da... adâncime noimică, nu. Vă plimbaţi prin fenomene, dar încă nu în noumene...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor