~ Am înviat iubirea,

Iertându-ţi rătăcirea,Cu lacrimile mele,

În timpurile grele.

 

Şi am ţinut-o-n palme,

Ca să o protejez,

Ca-n vremurile calme,

Cu ea ca să vibrez.

 

Ca un înger de lumină,

Nu am vrut să se stingă,

Să emane numai smirnă,

Şi cerul să-l atingă.

 

Şi-n vremuri de furtună,

În mine a fost nestinsă,

Luând foc de la rădăcină,

Ca o lună a stat aprinsă.

  

Cu ea ţi-am luminat cărarea,

Când tu te rătăceai,

Căci a fost lumânarea,

După care te ghidai.

 

Am înviat iubirea,

Plângând noapte de noapte,

Şi cu toată dăruirea,

Am rostit rugaciuni în şoapte. ~

Vizualizări: 62

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor