apoi le-am dus pe hol

la uscat

o mică armată

de care (somnoroasă fiind, la 6 dimineaţa)

mă tai

după fiecare zâmbet al tău

 

ceva în lume se sparge

exact în acele minute, tu nu mă vezi

nu mă auzi

 

îmi spui mereu că noaptea ţi-e cel mai greu

când adorm

trăieşti sentimentul părăsirii

 

dar eu sunt mereu aici

atât de aproape de respiraţia ta

încât ştiu

 

voi juli zilele

Vizualizări: 109

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Septembrie 21, 2013 la 7:27am

conserve cu aer nostalgic pentru lipsa borcanelor cu muraturi 

Comentariu publicat de grecu constantin pe Septembrie 21, 2013 la 7:19am

Raluca Blezniuc se remarcă  prin consecvenţă ,dar şi printr-un har desăvârşit!Versurile sale se autodefinesc şi urmează aceeaşi linie ,a ilustrării propriilor trăiri,,dar eu sunt mereu aici,atât de aproape de respiraţia ta...''Felicitări Raluca!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor