mi-e nouă fără un sfert sufletul 
mi-a rămas iar în urma pașilor tăi
cu amortizor de suferință

inutil ai rostuit blesteme 
erau deja înăuntrul meu toate
și alte câteva clipe ar fi fost de ajuns 
să ne lipim din nou cuvintele
pe buze
firimituri de sărut

bună dimineața îți spun
noapte bună gândesc
pe o margine tu 
pe o altă lume sunt eu 
între noi nouă 
nouă ceruri cu pânze albe
lungi până la nebunie 
mai e puțin 
dacă sunt cine sunt
în fiecare zi altul
în mine se naște
învață să te iubească 
cu nume 
fără nume 
moare subit

doar urmele tale
rămân intacte
precum tălpile dinozaurilor
în memoria pământului
cuvintele mele 
scrijelite pe un pian
fără coadă 
la mântuire
nu ai acces

tu spui că am mai trăit
că o vom face din nou
timpul e doar un zid 
de mătase roşie
în ochiul lui dumnezeu 
te strig

alerg 
mă vărs infinit
sunt un tsunami
dresat să-ți mângâie tălpile
pe plaja disperării 
cioran e un rival simpatic

Vizualizări: 32

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor