aminteşte-ţi fiecare zi şi iadul îţi va bate la uşă

[Laurenţiu Belizan]

dimineaţa asta are urme de îngheţată pe buze
deschid portbagajul
dincolo de ele se văd vârfurile tuiei
strivită astă iarnă de muntele de zăpadă
scăpat dintr-un excavator
angrenajul ţipă scurt
albastrul e gata să lovească luneta
durerea din umăr a dispărut
semnele morţii apar si dispar ca o viespe
lichidul galben înghite o parte din pietriş
dincolo pe iarbă lângă stejar stomacul
unei vite se descompune revărsându-şi intestinele
într-un roi de muşte verzi

în maşină abia aud telefonul
îi spun că voi fi acolo la timp
sunt singur pe terasă
căldura are ochii închişi
ascultăm muzica împreună
şi gustul de pere al sucului se pierde repede în piept
îl văd deformat de aerul încins sub un copac
pare un budha rătăcit prin jungla de asfalt
astăzi vom vorbi puţin
nu vom merge în coasta dealului de calcar
nu vom sta cu braţele sprijinite pe marginea bazinului cu apă sărată
gheaţa din vodcă se va topi împreună cu paharele

nu e nimic
va zice el
trădările sunt ştanţate în codul genetic
dacă vrei să-ţi faci un tatuaj roagă mai bine un străin să-ţi aleagă desenul

şi umbrele noastre se lungesc diferit
drumul se apropie
intră în noi