asişti la împerecheri aranjate chiar de tine
crispat e rolul pe care-l joci
că e amor sau viaţă
îţi demonstrează trăirea ta catastrofală
lumea desenată de tine
a viciu sau vis aşa cum ai aranjat ramele
strâmbe şi ruginite
pe marginea pragului de la intrare
urletele respiraţiei tale
nu mai interesează pe nimeni
mereu cauţi un cuţit pentru erecţia ta zilnică
apoi te baţi cu pumnul în piept
că sângele tău s-a prelins peste piciorul meu
respiraţia s-a zvârcolit peste aerul acesta degeaba

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Doria Șișu Ploeșteanu pe Martie 1, 2011 la 7:04am

Draga mea prietenă Viorica,

poezia? ai dreptate am scris un gând firesc într-o zi ce inuman a redus plăcerea de-a fi om. sensul se află dincolo de cuvinte. e ca atunci când piciorul calcă pe margini şi restul corpului îşi pierde echilibrul. impresia că poţi reuşi ceva in viaţă devine vis. constaţi că doar visul te mai încălzeşte şi că tu rămâi aripă de noapte. lupta cu viaţa, asta e poezia. nu am putut cânta dulcegăria unei zi, am dat cu umanul de ziduri şi totul în jurul meu a devenit cioburi de viaţă. mă voi apleca să le adun apoi verticalitatea îşi va spune cuvântul...poate că într-o zi voi putea scrie poezie.

Mulţumesc pentru lectură.

 

Domnule Lazăr Stoica,

aţi văzut firul poveştii şi vă mulţumesc. vă mai aştept pe muntele ce se bate cu viaţa.

 

o primă zi de primăvară magică,

 

a dumneavoastră,

Dorina Şişu

Comentariu publicat de Gotcu Viorica pe Februarie 28, 2011 la 10:53pm
Excitant! Dar unde este poezia?

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor