Într-o zi de vară aflându-mă în zona Codrilor, și  îndepărtându-mă de locul unde se chefuia (pentru că nu eram întâmplător

acolo), m-am trezit față în față cu o imagine din poveștile copilăriei. M-am oprit brusc din mers pentru că era să calc pe un

convoi de lățimea unui picior, un dute-vino de furnici. Am dus privirea de-a lungul șirului nesfârșit, și nu-mi venea să cred

ce se întămplă. Am urmărit drumul lor, care nu ocolea nici trunchiul unui copac nimerit în cale, de parcă aveau un traseu

dinainte stabilit.

   Era o zi cu soare și simțeam cum mă cheamă să mă alătur lor. Urmărind această paradă, uitasem unde sunt și că

dispărusem prea multă vreme, dar încă nu aflasem nici capătul și nici scopul acestui dute-vino; -- era nuntă, dans

ritualic, sau zi de muncă obișnuită? Cert este că mă lăsasem dusă de ele. Până la urmă la chemarea cuiva (care se

alarmase de dispariția mea) m-am întors, dar nu mai eram  cea care plecase în această călătorie; -- vibrația furnicilor

mi-a dat o lecție de viață.

   Nu știu dacă am făcut bine abandonând urmărirea acestui convoi,... poate ajungeam într-un loc unde aș fi găsit multe

răspunsuri...

 

   Ori de câte ori îmi amintesc de acea traire, parcă mă trezesc dintr-un vis, și pot trece altfel încercările vieții de zi cu zi.

Vizualizări: 235

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Virginia Moraru pe Martie 2, 2012 la 10:54pm

Multumesc tuturor pentru comentarii.

Sa avem o primavara frumoasa...

Comentariu publicat de LIVIA DIMULESCU pe Februarie 28, 2012 la 8:32am

te-a impresionat, poate, şi solidaritatea lor.Încapăţînarea cu care îşi văd de drum....o boare de copilărie...

Comentariu publicat de Ionel Petrisor pe Februarie 27, 2012 la 11:20pm

      Santem specie mult clasata prin propria clasare mai sus decat cele ce viata au la fel si din acelas izvor curg. Ne socotim unsi cu prea multe unsori de creatie speciala facuta doar pentru specia asta care totusi jindueste sa mai gaseasca si prin alta parte a cerului ceva asemanator  chir daca o fi si mai isteata ca ea. Santem destepti foc si curati ca lacrima ! Asa ca, cele spuse mai sus sant cu dreptate spuse si deloc de nelasat mai la o parte.Fiecare vietuitoare isi pastreaza genetic informatia creatiei neavand nevoe de scolarizare cum sa-si faca toate nevoile legate de existenta ei ca fiinta. Specia asta careea si eu ii apartin traeste cu iluzia unnei chemari supreme de dominare lucru ce-i va fi si sfarsitul si din pacate nu numai al ei. Dar, pentruca gura ma ia innainte cu ale mele o fac profitind de mirarea domniei voastre legat de furnicarul intalnit. Si eu m-am uitat de multe ori las ele si ma uit si acum unde ma duc la doua zile. Nu le vad acum fiind deja in cuibul lor de iernare. Astept sa le vad iara cum isi vad de treaba, aparent la intamplare, pe un piteris marunt, in care nu lasa urmw dar totusi i-si gasesc drumul spre locul cuibului lor. Cine se mai uita astazi intru-n oras la furnici cand ochii ii sant atrasi dupa marcile superbolizilor pe patru roti sau mai stiu ce alte lucruri omenesti dorite. Povestea mea este foarte delicata si cam greu de rumegat daca cu-i va ii face placere sau din curiozitate s-o asculte. Lucrurile stau cu totul altfel de cum sant invatate in scoala de toate gradele si in plus formulate si prezentate sub forma de mare sttiinta. Relativitatea ramane pe mai departe o enigma in cunoasterea umana. Oprestete Ioane ca te-ai dat si la stiinta unde se cere ceva in plus de ce tu zici ca ai in cap !

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Februarie 27, 2012 la 10:45pm

intotdeauna natura ne (con)(o)fera... lectii de viata

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor