Stradă pitorească
îmbibată-n seară.

Norii pictaţi de umbre închise,
acoperă stele cernute
din rafale de cer crescute..

Copii de cristal,
ancorează sentimente
mânate jovial
în locuri uitate..

Picuri de autentic,
se-aştern peste banca pictată,
cu noi...
şi-n locul penelor moi,
mai fâlfâie-acum frenetic,
doar oameni în strana uitată.

Străinii ce-şi caută sălbatic,
gândurile pierdute prin furie,
rămân în deşertul lor impulsiv,
călcaţi în picioare,
conduşi prin şiroaie
de-un simţământ primitiv!

Vizualizări: 13

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor