Ana ta...



Faci ce tot faci
şi, cu uimire,
de-o vreme
mă îmbraci
in teoreme
despre iubire.


Mă acoperi
cu întrebări
si răspunsuri...câteva.
Descoperi
derogari
de la legea ta.


Nu mai gândi!
Mai bine,
zideşte-mă-n iubire.
Nu mă voi teme
...o vreme.
Voi fi Ana ta.
Mă supun,
nu te voi condamna.
Dar vei fi oricum
condamnat
la iubirea
care mi-a gândit zidirea.
Şi zidul ridicat
te va ţine
veşnic ferecat
în mine.
Vom fi mereu
şi ancestral
aceeaşi inchisoare
eu-tu si tu-eu
şi...
gust de cireşe amare.

 

 


A…,
Nu uita!
Zideşte cu noi
şi cuvântul
împărtit la doi
ce-a cutremurat
cerul si pământul.
Să nu-l spună oricare
sau oricând
sau in alt sens,
nici in gând
mai puţin intens.
Să nu-l omoare!

Vizualizări: 33

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor