Andante
Apare din ceaţă lumina, andante,
Se termină noaptea - lumina si soare,
Dar gândul se-ntoarce la tot ce mă doare,
Stăpân e pe suflet infernul lui Dante!
Mă simţi lângă tine, cu nasul în pernă,
În ziua ce vine, din nou vezi un dar,
Şi simţi că secunda nu trece-n zadar,
Un rost ai pe lume, nu, viaţa nu-i ternă
Îmi spui, şi-mi aduci lângă pat un ghiveci,
Un cactus rotund ce-a făcut şapte flori,
Discret, un parfum răzbate prin pori,
Iar ţepii cuminţi, au intrat parcă-n teci.

Andante, sărutul nu cere cuvinte,
Iubirea-şi revarsă comorile sfinte.

Vizualizări: 9

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Victoria Stoian pe Aprilie 30, 2010 la 2:16pm
Lăcrămioare

Privesc cu ochii-n lacrimi un coş cu lăcrămioare,
Mici perle înşirate pe frageda tulpină,
În strălucirea vie, îmi par mărgăritare,
Nu vreau să plâng, dar plânsul ţâşneşte ca o vină!
Am spus că-ţi văd doar faţa întunecată-a firii,
Parfumul se prelinge din micile potire
Şi-mi readuce-n minte poemele iubirii.
A fost doar amăgire, a fost doar poticnire?
Când te-ai oprit navalnic, din drum, în viaţa mea,
Şi m-ai privit de parcă m-aş fi născut regină,
Urzeala unei vrăji, deochi, privire rea?
Sunt fermecată trainic şi dorul îmi suspină...

Când te întorci, doar noaptea, demonicul meu domn,
Şi mă săruţi fierbinte, sculându-mă din somn.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor