- Eşti drogul meu de fiecare zi

O supradoză nu mi-ar fi letală,

Ci dimpotrivă, poate m-ar trezi

Din letargia mea colocvială.

 

Mi-e tâmpla grea de gânduri şi de dor

M-ascund în lumea ta din poezie,

Apocalipse curg prin perfuzor

Şi mâine, tot aici, în terapie

 

Voi încerca să trec prin geamul mat,

Măcar cu gândul să ajung la tine,

Iubite, drogul meu imaculat,

Eu n-am nevoie de amfetamine.

 

- Dacă-ţi sunt drog primeşte-mă în zori

În sângele ce-aleargă prin artere

Şi îţi promit, iubito, c-o s-adori

Transfuzia aceasta de plăcere.

 

Ai să-ţi doreşti mai mult sau mai puţin

Intensitatea altei supradoze,

Când o să-ţi trec prin pântec, ca un chin,

Împrăştiind pe sânii tăi mimoze

 

Vei renunţa să cauţi terapii

Ce nu există-n lumea medicală,

Sunt dependent de tine,-aşa cum ştii

Şi-o doză-n plus s-a dovedit vitală.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 26

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor