ANOTIMPURI(sonet)

[Ioan Friciu]

 

E-nnorat și încă vânturi aspre bat,

Între iarnă-primăvară-i un război;

Nu se potolesc, e aprig tărăboi,

Plânge câmpul ce-i de zloată îmbibat.

 

Se oprește al zăpezilor năboi

Aripile,,babelor” mortal se zbat,

Soarele de-acum stăpân e peste hat

Și-n grădini va râde floarea de șiboi.

 

Va veni o vară caldă și cu ploi,

Iar pământul va-ncepe să rodească,

Dar feriți să fim de ucigaș puhoi,

Ape-nvolburate nu mai crească.

 

Frunza-i ruginită, toamna e în toi ,

Mustul strămoșesc se tulbură-n butoi!

Ioan Friciu