Anxietăţi de toamnă

[Ioan Grigoraș]

Mi-am făcut bagajul, toamnă,

Plec spre zări mai calde, doamnă,

Ţine tu melancolia

Şi semnează-mi poezia.

Iartă-mă şi tu, iubite,

Că pe-aleile ciobite

De nelinişte şi vreme

Paşii mei desculţi s-or teme

Să mai treacă... Într-o seară,

Când s-o face primăvară

Pune vântul să mă cheme

Şi-ale inimii poeme

Le vom scrie iar cu sânge,

Din peniţa care plânge

Ferecată-ntr-o baladă.

Scrie-mi versuri pe zăpadă,

Neaua trupului să ştie

Ca-mpărțim o poezie,

Tu-nceputul, eu sfârşitul,

Veşnicia, infinitul.

                ***

Voi veni și eu cu tine,

Vrei, iubito? Pe stamine

În curând se-așterne bruma,

Frigul s-a-ntrecut cu gluma.

Vino goală prin poeme,

Cu temperaturi extreme,

Când cu soare, când cu ploaie,

Tristă, uneori vioaie.

Prigonindu-ne zăpada

O să treacă prin arcada

Unde focul mă îndeamnă

Să rămân cu tine, doamnă,

Dezbrăcat de întuneric

Să iubesc tăcut și sferic

Floarea alb-a unui cântec

Din al inimii descântec.

Primăvara ce-o să vină

O să-ți lase pe tulpină

Verdele și veșnicia,

Infinitul, poezia.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș