apă sigilată

în inima luminii, 
ce hulpav e
să dai pomului apă stătută
 
pe şine ca de fier
alunecă norii pământului
ploaia culege mirosuri
 
cu ele incită 
crengile fructului
şi toate spiritele grădinii se împodobesc 
cu albe pietre grele.
 
se bâlbâie, 
decapitate fără milă
încercările de înălţare
spre fructele de peste creştet
 
AG

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor