APROAPE  Serafim

Îngerul pe care l-a văzut Sfântul Francisc din Assissi atunci când i-au apărut stigmatele în luna septembrie 1224 era un serafim. 
Iată ce mesaj a primit o mare mistică italiană Margherita de Cortone (1247-1297): "Noi suntem din ordinul serafimilor şi nu încerca să ne cunoşti numele pentru că numele îngerilor sunt foarte rar exprimate pe Pământ".
Dante Alighieri (1265 - 1321), faimosul poet şi iniţiat, în cântul 28 al „Paradisului" din "Divina Comedie", descrie întâlnirea sa cu serafimii:

"94 Şi slava o auzeam din cor în cor
spre punctul fix ce-i veşnicul lor ubi,
Şi-n veci le-a fi c-a fost din veci al lor.
97  Şi Ea văzându-mi gândurile îndoielnice
Ce le aveam, mi-a spus: "în primele rânduri
Tu vezi Serafimii şi Heruvimii,
100  Urmează centrul lor cu-aşa iuţime 
Spre-a fi, cât pot, la fel cu punctul clar, 
Şi pot a fi, căci au vederi sublime.
106  Să ştii c-a lor plăcere-o simt fierbinte
 Pe-atât pe cât mai mult ei pot să vază
 În Cel ce-i punct de-odihnă-a orice minte.
109  A fi ferice deci se-ntemeiază,
Cum vezi de-aici, pe actul contemplării,
Căci actul de-a iubi de-abia-i urmează.
112  Măsura ăstui văz e plata cării
 Din bune-vreri şi har cuprinsu-i creşte,
 Şi-aşa gradat sporeşte-n susul scării."

Te priveam fascinata

Frumusetea

Dintai

imi

Arde

Inima 

Rece ,

de

Piatra

Se

Imparte

Infinitul 

in

Sfere

Perfecte

Se

Asteapta

Eterniteti.

.Infinite 

Se

Slefuiesc

Pietre 

ce

Devin

Diamante

Incandescente

Inima

de

Foc

Divin

Vizualizări: 152

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Corina Gabriela Ciobanu pe Octombrie 6, 2015 la 8:06pm

Serafimii

Numele de Serafimi înseamnă "cei ce se aprind" sau "cei ce se încălzesc"
serafim2.jpgOrice denumire dată duhurilor cereşti conţine indicaţii despre calitatea divină proprie fiecărei ierarhii. 
Astfel, serafimi înseamnă "cei ce se aprind" sau "cei ce se încălzesc", indicând activitatea lor continuă, plină de dăruire, în cele Dumnezeieşti. 
După cum spune proorocul Isaia, Dumnezeul nostru este foc mistuitor, Scaunul Lui pară de foc, iar veşmântul Slavei Domnului este ca focul.
Căldura şi mişcarea neîntreruptă a Serafimilor, care nu şovăie deloc, cu un ţel binecunoscut, e dată de nivelul lor spiritual perfect. 
Din acest pasaj distingem clar că dintre toate ordinele cereşti, serafimii sunt cei mai apropiaţi de Dumnezeu, stând "înaintea Lui". 
Strălucirea lor, de neimaginat de puternică, mult mai mare decât a Soarelui la amiază, e ocultată, pentru ca şi noi, oamenii, să îi putem privi şi să le percepem graţia pe care o revarsă din plin asupra noastră.
Simbolul acestui aspect sunt cele două aripi cu care îşi acoperă chipul. Profunda lor umilinţă şi voinţa desăvârşită, în care se cunoaşte numai lucrarea divină, acţiunile lor, pe deplin dăruite iubirii de Dumnezeu, sunt calităţi scoase în evidenţă de aripile care le acoperă picioarele. 
Prezenţa lor în orice moment, în orice loc, transcenzând astfel timpul şi spaţiul, adică omniprezenţa, puterea lor de a realiza desăvârşit înălţarea sufletelor – omnipotenţa şi abandonul total în Dumnezeu sunt făcute cunoscute nouă de cele două aripi desfăcute pentru zbor.
Acesta este ordinul cel sfânt al Serafimilor, al căror nume mai semnifică "cele nobile", înnobilate fiind de prezenţa în inimi, clipă de clipă, a lui Dumnezeu.
În Vechiul Testament serafimii sunt menţionaţi în Isaia şi în Numerii 21,6. În Noul Testament serafimii sunt menţionaţi în Apocalipsa Sfântului Ioan.
Ordinul angelic al serafimilor este numit în tradiţia ebraică Hayyoth- Hakkadosh (fiinţe sfinte) şi este influenţat de prima sefira din arborele sefirotic şi anume Kether, "Coroana", cea care guvernează întregul şi naşte lumea. De la acest ordin a fost dat numele de "fiinţe" tuturor lucrurilor care umplu Universul. 
Există o corespondenţă între serafimi şi prima literă a alfabetului ebraic, Aleph, care reprezintă începutul. Este vorba despre faptul că aceşti îngeri sunt "zorii creaţiei", "mâinile lui Dumnezeu în macrocosmos", esenţă Divină ce pătrunde totul şi cuprinde totul. 
Altă literă ebraică corespondentă acestui ordin celest este "Iod", desemnând nu doar începutul, ci şi sfârşitul totului. Serafimii sunt asociaţi astfel cu eternitatea, care dă naştere timpului, în tripla sa împărţire: trecut, prezent şi viitor. Ei sunt cei care stăpânesc infinitul dând naştere spaţiului, în tripla sa dimensiune: lungime, lăţime, adâncime (sau înălţime). Tot ei guvernează naşterea şi resorbţia substanţei eterne, ce este la originea materiei. Amintim faptul că şi materia are trei stări de agregare: solidă, lichidă şi gazoasă.
Iată de trei ori prezentă în cadrul acestei ierarhii, trinitatea: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Deloc întâmplător, înţeleptul sufit Gurdjieff vorbeşte despre "Legea lui trei" care guvernează "cele trei lumi" (fizică, astrală şi cauzală).
Dumnezeu este numit de către serafimi "Ehich" ceea ce înseamnă "Esenţa Divină", reprezentând "ceea ce privirea nu poate ajunge", aspectele transcendente ale manifestării.
Kabbala face o asociere între acest înalt ordin al serafimilor şi creierul fiinţei umane, loc de naştere al ideilor, al gândurilor, focar al reorientării inimii către Dumnezeu.
În ceea ce priveşte numărul serafimilor, se precizează într-una dintre variantele Cărţii secrete a lui Enoh că sunt patru legiuni sau ordine "corespunzând celor patru vânturi ale lumii".
După Enoh, Cartea despre Dumnezeu şi despre Îngeri, serafimii au patru feţe şi şase aripi. Enoh, cel care în scrierile sale vorbeşte despre ierarhiile cereşti, nu a fost acceptat în canoanele evreieşti, dar a fost citit şi citat în mod constant de către creştini. 

Serafimii sunt spirite ale dragostei universale
Iubirea serafimilor este atât de arzătoare, dăruirea lor atât de totală, încât în tot ce-i înconjoară şi în întreaga lor fiinţă nu Îl văd decât pe Dumnezeu, pe care Îl adoră şi Îl preamăresc clipă de clipă, într-o fericire veşnică.
Serafimii sunt cei mai aproape de Tronul lui Dumnezeu şi principala lor menire este de a emana o adoraţie perpetuă către Domnul Dumnezeu, pe care Îl slujesc şi Îl slăvesc neîncetat: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot…".  
Intensitatea adoraţiei lor şi dragostea pură pentru Dumnezeu îi fac să fie reflexii fără cusur ale iubirii divine. Această iubire inundă universul cu marea sa putere, iar prin serafimi venim în contact cu ea şi îi recunoaştem splendoarea.
Serafimii ne reamintesc în permanenţă de miracolul iubirii şi de modul în care suntem renăscuţi şi creaţi în întregime din această energie nemaipomenită. Ei ne ajută să ne vindecăm de durerea separării şi a pierderii, ca să înţelegem că iubirea este veşnică şi absolut indivizibilă.
Toma d’Aquino îi descrie pe serafimi astfel: „Numele de serafimi nu vine numai de la dragostea divină, ci şi de la preaplinul dragostei divine, exprimat prin cuvântul ardoare sau foc." 

Serafimii sunt spirite ale unităţii divine
serafim1.jpgRolul serafimilor este de a menţine unitatea întregului organism viu al lumii creat de Dumnezeu, cu ajutorul lor. Fiecăruia dintre noi, cei care căutăm această slăvită unitate cu Dumnezeu, serafimii ne arată cum să atingem cele mai înalte culmi de conştientizare.
Serafimii sunt preocupaţi de manifestările vibraţionale care păstrează manifestarea în ordine perfectă. Ei sunt descrişi ca entităţi de lumină albă, pură, ca îngeri ai iubirii, ai luminii şi ai focului, strălucitori şi puternici. Ei transmit energia divină prin celelalte ordine ale îngerilor către noi, către lumea materială, pentru purificarea, menţinerea şi întreţinerea vieţii pe Pământ. 
Serafimii sunt cei care asigură legăturile de la un sistem cosmic la altul. Amintim ce se spune în Kabbala referitor la fiinţele cereşti: ele sunt asemeni globulelor roşii din fiinţa umană, ducând esenţa existenţei universale şi la fel cum sângele curge prin întregul trup prin intermediul venelor şi arterelor, îngerii se deplasează în întregul macrocosmos prin culoare cosmice. 

Funcţia specifică a serafimilor este de a răspândi lumina
Ca un răsărit de Soare, fiecare serafim radiază lumina divină. Este bine să menţionăm funcţia lor specifică de a răspândi lumina, risipind astfel oricare întunecare, oricât de adâncă ar fi.
Strălucirea lor, de neimaginat de puternică, mult mai mare decât a Soarelui la amiază, e ocultată, pentru ca şi noi, oamenii, să îi putem privi şi să le percepem graţia pe care o revarsă din plin asupra noastră.
Principiul divin corespondent acestei ierarhii este "Binele", bunătatea şi compasiunea lui Dumnezeu aducând conştiinţă acolo unde este ignoranţă, aducând fericire acolo unde este durere, aducând optimism şi frumuseţe, acolo unde este depresie şi urâciune, aducând strălucire şi lumină, acolo unde este opacitate şi întuneric, aducând viaţa acolo unde este moartea.

Serafimii au puterea specială de a purifica prin foc 
serafim3.jpgSerafimii au puterea specială de a purifica prin foc, aducând curăţenie sufletească şi iertare divină. 
Dionisie Areopagitul lămureşte numele de serafim prin proprietăţile focului, care conţine prin el însuşi un exces de căldură. Astfel, în foc putem recunoaşte trei caracteristici. Prima relevă mişcarea care este continuă şi are întotdeauna direcţie ascendentă, către planurile superioare, ceea ce semnifică faptul că serafimii ne poartă direct către Dumnezeu.
A doua caracteristică a focului este forţa sa activă, căldura, acţiunea penetrantă care ajunge până la cele mai mici lucruri, până la cele mai profunde structuri, cu o fervoare extraordinară; cu ajutorul acestei imagini descoperim semnificaţia acţiunilor acestor îngeri – curăţarea, purificarea întru întreţinerea vieţii. În al treilea rând, recunoaştem în foc calitatea clarităţii sau a strălucirii, ceea ce semnifică faptul că serafimii au ei înşişi o lumină nestinsă cu care ard, a cărei strălucire o dăruiesc, o pun în slujba întregii Creaţii. Dacă pornim de la proprietăţile focului: ardoare, purificare, identitate cu sine însuşi, lumină şi iluminare, risipirea întunericului etc., înţelegem cum serafimii simbolizează toate aceste puteri în planul cel mai spiritualizat al conştiinţei.
Îngerii primei Cete, serafimii, sunt Îngeri ai Luminii, ai Focului şi ai Dragostei, fiind numiţi "Cei care ard", cei care sunt înflăcăraţi de dragoste şi adoraţie divină. Numele lor sugerează înflăcărarea cu care menţin prezenţa sursei întregii existenţe, inclusiv cea materială, dar şi calitatea de păzitori ai Universului, ai Cosmosului în plenitudinea sa.
"Numele de serafimi indică neîncetata şi eterna revoluţie a Principiilor Divine, căldura şi acuitatea, exuberanţa activităţii lor intense, perpetue, neobosite (…) stârnindu-i şi aprinzându-i cu propria căldură şi purificându-i până la ultima flacără; şi, printr-o neascunsă, nestinsă şi mereu radiantă şi luminată putere pot să distrugă umbrele întunericului".

Serafimii au calitatea de a înălţa treptele inferioare până la a le face asemenea lor 
Serafimii au calitatea de a înălţa treptele inferioare până la a le face asemenea lor, aprinzându-le spre o înflăcărare asemănătoare. 
Serafimii sunt cei care duc şi aduc "mesajele" de iubire şi de înţelepciune la şi de la ordinele inferioare. 
Ei transmit voinţa lui Dumnezeu prin intermediul celorlalte ierarhii angelice menţinând ordinea şi armonia divină până în planul fizic. 

Printr-o aspiraţie arzătoare se poate obţine de la serafimi "iertarea, ştergerea instantanee a greşelilor" 
Printr-o aspiraţie arzătoare se poate obţine de la serafimi îndepărtarea instantanee a oricărei suferinţe şi primirea pe dată a oricărui dar ceresc, prin Graţie Divină. Orientalii numesc aceasta "arderea instantanee a karma-ei". 
În Biblie sunt diferite pasaje în care sunt amintiţi serafimii. De exemplu, în Isaia 6,2-3; 6-8, se spune: "Serafimii stăteau înaintea Lui, fiecare având câte şase aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu două picioarele, iar cu două zburau, Şi strigau unul către altul zicând: < Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de mărirea Lui! >. Atunci unul dintre serafimi zbură spre mine, având în mâna sa un cărbune aprins, pe care îl luase cu cleştele de pe jertfelnic. Şi l-a apropiat de gura mea şi a zis: < Iată, s-a atins de buzele tale şi va şterge toate păcatele tale, şi fărădelegile tale le vă curăţi! > Şi am auzit glasul Domnului care zicea: "Pe cine îl voi trimite şi cine va merge pentru Noi?" Şi am răspuns: "Iată-mă, trimite-mă pe mine!".
Capacitatea lor de a ierta, de a şterge greşelile celui care, plin de căinţă şi dragoste de Dumnezeu, se adresează lor, puterea de a purifica tot ce ating, atrag după sine revărsarea copleşitoare a Graţiei Divine, care-l ridică pe cel căruia i se face acest cadou, în paradis.

Intervenţii ale serafimilor
Oamenii care au devenit cu adevărat familiari cu îngerii, cum sunt misticii autentici şi sfinţii, prin umilinţa lor în faţa misterului divin care se manifestă prin îngeri primesc graţia favorurilor angelice. 
Maria D'Origenes (m.1213) a avut viziuni cu serafimi.
Îngerul pe care l-a văzut Sfântul Francisc din Assissi atunci când i-au apărut stigmatele în luna septembrie 1224 era un serafim. 
Iată ce mesaj a primit o mare mistică italiană Margherita de Cortone (1247-1297): "Noi suntem din ordinul serafimilor şi nu încerca să ne cunoşti numele pentru că numele îngerilor sunt foarte rar exprimate pe Pământ".
Dante Alighieri (1265 - 1321), faimosul poet şi iniţiat, în cântul 28 al „Paradisului" din "Divina Comedie", descrie întâlnirea sa cu serafimii:

"94 Şi slava o auzeam din cor în cor
spre punctul fix ce-i veşnicul lor ubi,
Şi-n veci le-a fi c-a fost din veci al lor.
97  Şi Ea văzându-mi gândurile îndoielnice
Ce le aveam, mi-a spus: "în primele rânduri
Tu vezi Serafimii şi Heruvimii,
100  Urmează centrul lor cu-aşa iuţime 
Spre-a fi, cât pot, la fel cu punctul clar, 
Şi pot a fi, căci au vederi sublime.
106  Să ştii c-a lor plăcere-o simt fierbinte
 Pe-atât pe cât mai mult ei pot să vază
 În Cel ce-i punct de-odihnă-a orice minte.
109  A fi ferice deci se-ntemeiază,
Cum vezi de-aici, pe actul contemplării,
Căci actul de-a iubi de-abia-i urmează.
112  Măsura ăstui văz e plata cării
 Din bune-vreri şi har cuprinsu-i creşte,
 Şi-aşa gradat sporeşte-n susul scării."

Mathias Grunewald (1470-1529) i-a pictat pe serafimi cântând la vioara iubirii.
Mistica spaniolă Marina de Escobar a primit stigmatele la data de 10 septembrie 1602 având viziunea unui serafim exact ca sfântul Francisc din Assissi.
Maica Maria lui Iisus du Borg (1788 – 1862) şi Marie Catherine Ruel au avut viziuni cu serafimi.
La 5 august 1918, în timp ce îi spovedea pe elevii săi, Padre Pio a avut o experienţă mistică, pe care i-a descris-o astfel părintelui său spiritual: "Am fost copleşit de uimire la vederea unui personaj ceresc, ce apărea în faţa privirilor mele. Ţinea în mână un fel de instrument, asemănător cu o bară de fier, cu capătul bine ascuţit, şi parcă de acolo ieşea foc. Fiinţa de lumină a aruncat cu putere acel instrument în inima mea. Pe loc am scos un strigăt, eram copleşit, am simţit că mor. I-am spus băiatului pe care îl spovedeam să plece pentru că nu mai puteam continua. Acest fenomen a durat şapte zile. Câte am trăit în această perioadă nu ştiu să spun. M-am simţit profund purificat lăuntric."
Lumea infinită a serafimilor, cei care revarsă plini de compasiune Graţia Divină, este asociată în fiinţa umană cu cea mai înaltă sferă divină supranumită Kether sau focarul misterios al transcendenţei Dumnezeieşti.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor