"Pământul, după-atâtea și-atâtea-ncercări, 
s-a întrecut pe sine-n a ne făuri…
Dar, cam cât să se mai lase și el oare, 
nonșalant călcat de oameni în picioare?
Lui ne-asemănăm, accidental, se pare, 
altfel cum decât din pură întâmplare
odat' cu mândra putere creatoare
ne-ar fi dat și-aceste firi distrugătoare?
Dintre-ncercările de-a încropi un zeu, 
noi, apogeul, l-am atins prin Dumnezeu, 
dintr-o-atavică voință de formare-
a unui lung proces de-autoflagelare."

Un amic ce-ascultase, de sus, zâmbăreț,
pe-ăl de se-arătase atâta de semeț,
replică, găsind, în sfârșit, un epitet:
"Nu știu ce să zic... însă-mi pari mult prea poet!"

Vizualizări: 26

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor