APUSUL DIN INFINIT

Tu omule , nu ştii ,cum poate într-o zi,te va cuprinde

Şi pe tine ,din infinit ,din zăriile necuprinse 

Eternitatea ce nimeni n-o poate atinge.

Şi-ţi poate da putere să te întorci din nou,

La cumpăna din-tre hotar, aşa cum m-am întors 

Şi eu ,căci D-ZEU mi-a dăruit un dar,

Un strop de putere din apa vieţii,din infinit,

Eu am gustat şi m-am trezit,din coşmarul ,dintr-e două lumi 

Am vrut să trec ,dar nu mi-au dat voie ,la intrare în tunelul timpului.

Pentru că m-am trezit ,cu aura stălucitoare a darului ce l-am primit.

Am simţit lacrima durerii,din sufletul tău ,ce mi-a ars inima ,şi mi-a redat viaţa,

...Cînd m-am trezit tu mă ţineai în braţe strîns,şi multă lume am simţit în jurul meu

Dar printr-e lacrimile lor,cea mai sfîntă erea lacrima ta ce mă săruta

Am simţit atunci ,scînteia din mine,cum viaţa s-a aprins cu lacrima din tine 

Pe trupul meu,ai scris iubire,putere ,speranţă,cu, lacrima din tine mi-ai dat viaţă,

Vreau să mă porţi în braţe,noi vom pleca departe,iubirea noastră

V-a purta un nume ,pe trupurile noastre v-om scrie nemurire!

 

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor