- Îmi pare noaptea dulce și subțire

Când mă-nvelești cu rimele aldine,

Iar timpul stă, nu vrea să se deșire

Să nu dispari în zori de lângă mine.

 

Aș vrea să-mi fie ziua îmbrăcată

Cu fusta ta turcoaz și în picioare

Să poarte o sandală decupată

Gleznei subțiri să-i dea stropi de culoare.

 

Și seara când m-alintă pe sub geană

Să fie ca și tine dezbrăcată,

Aroma de arțar, venusiană,

S-o simt adânc în nări când mă îmbată.

 

- Îmi pare ziua zveltă, o gazelă

Ce-și unduie neliniștea pe crupă,

Pe albul pielii rochia de dantelă

Alunecă tulburător... De jupă

 

Nu am nevoie, vreau să mă privească

Cu ochi obraznici razele de soare,

Când trecătorii toți or să roșească

Tu să mă-ntrebi, iubite, ce culoare

 

Se asortează părului de smoală

În care te împiedici noaptea-n vise,

Iar celor ce-mi țin lecții de morală

Le râd în nas. Sunt suflete proscrise!

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 11

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor