Arpegii în Do Major

 

 

 

vin într-acolo unde nu se-ntunecă niciodată

(aici lumina se tăvăleşte ca o curvă prin beznă )

peronu-i pustiu, iar trenul se zbate şi geme

pe linia moartă

precum o femeie când o mângâi pe gleznă

 

 

trenul acesta cu două vagoane e plin de mistere,

de taine

opreşte prin gări sufocate de arbori bătrâni

femei şi bărbaţi sar înăuntru  fără bagaje sau haine

cu tigvele desprinse din gâturi şi ţinute în mâini

 

 

lăsaţi orice speranţă voi trăitorilor în  carne

( se auzea din ceruri o voce răguşită de satir )

acolo unde mergeţi nimeni nu plânge, nu face

sex, nu doarme

acolo toată lumea cântă Oda bucuriei la clavir

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Vizualizări: 126

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Gheorghe Apetroae - Sibiu pe Mai 11, 2014 la 12:03am

Un discurs obsesiv, care vine din pineală, penetrând sfera eroticului cu scenele trecerii dinspre infern spre purgatoriu!... Interesant modul de structurare a  versificaţiei!... Gheorghe Apetroae Sibiu

Comentariu publicat de DUMITRU TIMERMAN pe Mai 7, 2014 la 1:53pm

Am interceptat poezia de dincolo de cuvinte, romantismul gărilor noastre oblojite ...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor