Arta degenerată 

Încă din anii 30 Partidul Socialist Naţionalist German anunţă şi împrăştie noţiunea de "artă degenerată" căutând să discrediteze arta contemporană considerată a fiind ruptă de ideologia şi  politica rasistă vizată de conducători. Spre deosebire de  arta oficială tradiţionalistă, care glorifică rasa ariană, nazismul vedea modernismul ca "o anarhie culturală". Într-un pamflet scris în anii aceia de Gottfried Benn, dar nepublicat de cenzură,  găsim aceste rânduri:
" În mijlocul unei Europe intelectuale care clădeşte o cultură demnă se dezvoltă un grup sprijinit de o societate de asasini care pun muzele la cazne..dar mai presus de tot, ei spun că trebuie exterminat tot ce e oriental, sudic sau occidental, latin, gotic, impresionist, expresionist. Pe acest talmeş-balmeş şi-au clădit <camere de cultură>, Sing-Singuri estetice". Sub numele de artă degenerată Hitler a atacat întreaga artă modernă europeană într-un discurs rostit la Nurenberg în 1934. În 1937 Goebbels organizează la München o mare expoziţie numită "Entartete Kunst" în care ridiculiza arta modernă şi artiştii care o propagau. Lucrările au fost confiscate din muzee şi prezentate alături de picturi ale unor bolnavi  psihici. Marii artişti ai secolului XX erau batjocoriţi:
Grosz, Beckmann, Emil Nolde, Ernest Kirchner, Marc Chagall , Picasso, Kandinsky, Lyonel Feininger, Kokoscha, Mondrian. Georg Grosz fusese mobilizat în primul război mondial şi armata sădise în  el o profundă ură faţă de casta militară prusacă pe care o atacă violent în desenele sale. Un schelet este consultat de un medic militar şi declarat apt pt front (1918). 
                                                                                                       Gross

Între 1917 şi 1920 Gross a participat masiv la mişcarea Dada din Berlin iar în anii 20 scoate mape cu desene ce parodiau clasa conducătoare, decadenţa societăţii în care lăcomia şi depravarea senzuală stau alături de sărăcie şi boală. Pentru portretele sale incisive era mereu trimis în  judecată, acuzat de blasfemie şi obscen. Exasperat de situaţie pleacă în 1933 pentru un post de profesor la o şcoală de artă în NY. Reich-ul îl declară "bolşevicul cultural no 1". Un destin asemănător are şi Max Beckmann considerat un mare expresionist european. Ca şi Gross serveşte în primul război mondial ca infirmier la un spital militar, acolo cunoaşte un univers al spaimelor şi al violenţei, imaginile lui
deformează goticul tradiţional, el îl combină cu un realism brutal şi cu o violenţă critică socială. La Beckmann protestul este elaborat în alegorii şi simboluri bine alese, pictorul privea arta ca pe o "necesitate morală". În 1933 naziştii îl îndepărtează de la catedra de arte din Frankfurt pe care o deţinea. În anul 1937 este inclus de ministerul german al propagandei la expoziţia de artă degenerată de la München. Profund afectat Beckmann părăseşte Germania spre Amsterdam unde rămâne până după al doilea război mondial.
 Beckmann

Un alt mare expresionist este Emil Nolde care provenea dintr-o familie de ţărani din regiunea Holstein. După şcoală de artă la München şi apoi studii la Paris se stabileşte la Berlin dar călătorea mult prin Germania, Rusia, Extremul Orient.
Între călătorii trăia ca un pustnic pictând peisaje singuratice. Călătoriile sale l-au ajutat să înţeleagă arta primitivă care deja agita mediile avangardelor europene. Deşi picta mai mult peisaje, sau flori de un cromatism deosebit, este
declarat artist degenerat şi din 1941 i se interzice să mai picteze. A continuat în secret să facă mici acuarele iar după război trece la mari picturi în ulei care îl consacră definitiv. Pentru expoziţia de la München naziştii au confiscat 15000 de picturi din colecţii şi muzee germane. Pe pereţi au atârnat inscripţii care explicau că arta degenerată dezvăluie "sufletul evreiesc, insultă femeia germană şi sunt semne de nebunie". După închiderea expoziţiei ( care a avut un mare succes)
 multe tablouri au fost vândute în străinătate pentru valută, iar altele arse. Dincolo de cortina de fier comuniştii secerau şi ei arta modernă (similar campaniei naziste) artă pe care o numeau decadentă.
 Emil Nolde  
Adrian G
Iunie 2011

Vizualizări: 66

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Valentin Boeru pe Iunie 13, 2011 la 10:03am
Studiul efectelor caută întotdeauna să scoată de sub microscopul analizei elementele cauzei şi invers!

Superficialitatea face mai mult rău adevărului decât ignorarea lui până în momentul în care va pute fi spus şi priceput.

Frumuseţea se realizează prin procese de falsificare a realităţii ciuntind adevărul.

Imixtiunile bazate pe oportunism vinovat se încheie cu trădări glazurate cu amară laşitate.

Doar proştii şi nebunii rămân consecvenţi cauzelor fără sorţi de izbândă, visându-se eroi, vor spune unii fără a se privi în oglinda realităţii.

Acolo pot remarca cu uşurinţă, în spatele lor, alte personaje ce se mişcă identic lor, ca un banc de peşti urmărind o rază de lumină, sau fugind cuprinşi de teamă din calea unei umbre.
Comentariu publicat de Cercel Marilena pe Iunie 13, 2011 la 9:55am
O AFIRMATIE DESCHIDE O POARTA. Va multumesc tuturor.
Comentariu publicat de Alexei Bergmann pe Iunie 12, 2011 la 11:19pm
Acelasi lucru in URSS-ul stalinist. Insa, noi cu totii traind deja in secolul XXI si la mai mult de 70 de ani de la odioasele dictaturi, amandoua rosii, amandoua socialiste, amandoua muncitoresti, poate ca ar trebui sa privim la arta amanduror dictaturi printr-o grila ceva mai potrivita fenomenului. Mai simplu ar fi sa spunem ca amandoi dictatori - si Hitler, si Stalin - aveau preferinte estetice mai asa, sa le spun, mai clasicizante de felul lor. Astfel incat, in pancartele propagandistice ale amanduror regimuri apar proletari si proletare cu obrajii imbujorati chemand la marirea normelor de productie zilnica, iar mai tarziu puteam vedea soldati explodand de sanatate si hotarare etc. etc. etc., cunoastem cu totii tertipuri de genul pancartei sovietice "Mama-Patrie te cheama!" sau "Vom nimici vipera nazista!". Si, sa nu uitam, deasemenea, antisemitismul regimului stalinist, ca nu doar nemtii au exterminat evrei (vezi soarta miscarii "Bund" dupa incheierea Marelui Razboi pentru Apararea Patriei). Iar pe mine nu ma mira ca in ambele regimuri au cam prigonit creativitatea de tip expresionist :-))) (expre-sionist, glumesc, evident). Mi-ar placea sa citesc o comparatistica, spre exemplu, intre arta sculpturii in Germania nazista si URSS-ul stalinist sau, de ce nu, o viziune asupra portretisticii oficiale in arta plastica germano-sovietica, deoarece, iata, dupa reglarea conturilor la Nurenberg, chiar cvasi-clasicismul nazisto-sovietic a ajuns sa fie cam prohibit, ceea ce imi incita o data in plus interesul. Merci pentru text si ilustratii.
Comentariu publicat de caterina scarlet pe Iunie 12, 2011 la 7:50pm
marilena ,vorbeam despre scriitori.ei dau cuvintele frumos șlefuite din prima.apreciez citatul, e foarte frumos!
Comentariu publicat de Cercel Marilena pe Iunie 12, 2011 la 7:36pm

Cuvintele sunt "vii", da.  "Daca jadul alb, e ciobit

                              Betesugul se duce la slefuit

                              Daca vorba-ti scapa nechibzuita,

                              Nu mai poate fi-ntoarsa si potrivita."

Comentariu publicat de caterina scarlet pe Iunie 12, 2011 la 7:30pm
ce  bine că suntem scriitori și nu pictori.cuvintele pot circula și fără imagine!le distrugi dar nu le poți desființa!
Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Iunie 12, 2011 la 7:13pm
La grande bouffe, nu cred ca era un film decadent ci o parodie a burgheziei plictisita de trivial , obsedata de tabieturi, de fastul opulent al gurmanderiei franceze dusa la extrem.
Comentariu publicat de Aga Lucia-Selenity pe Iunie 12, 2011 la 7:01pm

Cum sa arzi o opera de arta doar pentru ca nu-ti place si o consideri decadenta ?!

Oamenii respectivi cred ca nu aveau tot ce trebuie in cap !

Comentariu publicat de Andrei A. RADU pe Iunie 12, 2011 la 1:55pm
Orice regim totalitar s-a simțit obligat să „facă ordine” chiar și în domenii ce-i depășeau complet competența și așa am văzut și noi, care am mai trăit și sub socialism, cum se promovează „o artă sănătoasă”, „omul nou”, și cum se blamează „arta decadentă”.Mai înainte Biserica avusese această „grijă”!
Comentariu publicat de Valentin Boeru pe Iunie 12, 2011 la 1:21pm
Nebuni, proşti, şmecheri, talentaţi, speculanţi, cîrtitori şi cârcotaşi, boemi, consecvenţi, anarhişti, nihilişti, spirituali, dobitoci, analişti... vor fi cât va fi lumea.Ei produc rumoarea de stup în care se prepară mierea. Ei încropesc moda, curentele, polemica şi până la urmă progresul în toate, ca şi năruirea a ce au clădit. Cineva trebuie să se impună iar altceva trebuie să accepte. De aici izvorăşte frumuseţea şi imprevizibilul. Totul este o rostogolire continuă spre nicăieri după cum o impun imperativele clipei. În rest sunt vorbe despre. Creatorii se sting adesea ignoraţi. Rămâne opera lor, amprentă a epocilor şi evenimentelor, termen de comparaţie şi inspiraţie, simbol şi ruină.

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor