Cuvantul mi-e omida

Cand eu il vreau condor,

Ca natiune unita

Ei isi bat joc de popor.

Transparent, lumina-n zare,

Dar Ei rad si jalea-i mare,

Se simt divizati si singuri

Ca poporul nu-i ales.

Isi scot suflet' prin cuvinte,

Dar Ei dau gres,

Dau gres...

Printre lacrimi argintii,

Ei prevad doar calomii

Fa'r de seama ei asupresc

Batranii care intineresc.

Ei cuprin tot ce-i pe lume

Soare, plumb, flori si carbune

Doar un lucru au macinat

Un suflet de popor ridicat.

Ridicat in a lor unire,

Inconjurati de jivine,

Cazand intr-un abis al frumusetii

Si o iluzie a vietii.

Esti nimic si esti de toate

Stelele se-nalta in zare

Dar ei sunt si peste ele si calare

Tot mai tare,

Tot mai tare...

Drumul tau nu e-n afara

El se naste-n interior,

Ca o stea pe cerul roz

Ca o lacrima din plans.

Ei sunt tot si sunt nimic

Pana si ecoul este trist,

Tris de atata culoare prefacuta in paloare

Ei glumesc, rad si sporesc,

Un viitor iesit din fum

Si intoarsa mai adanc in scrum...

Vizualizări: 30

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor