Mă refac greu, din părți ce mi-am pierdut

În cioate arse, scalpul mi-am lăsat…

Părul e-un pumn de scrum, c-un neștiut,

Iar talpa stângă e-un cărbune în ciorap.

 

Îmi caut pielea, ce mi-a curs, topită,

Iar simțuri nu mai am demult, algie…

Urechi, ochi, nas, dorințe-mi sunt, ispită,

Iar palme-s degete unite pe vecie.

 

Glas n-am căci corzile de fum mi-s arse

Și corp, din ce mi-a mai rămas, mă strânge…

Să umblu, de o fi cândva, îmi rămân tarse

Și umăr drag, al mamei care plânge.

 

M-adun în piese, doar cu gând că sunt,

C-am dor nebun să mai trăiesc odată

Chiar schilodit, poate-oi iubi și eu profund

Și poate așa voi fi și eu cândva un tată.

 

Să mă priviți așa cum sunt, cum mă descriu,

Că n-am vreo vină, sunt eu șansa din salvați,

Din făcuți scrum, ce nu mai știu cuvântul viu

Și-n viitor teamă s-aveți, vă revoltați!

 

Coșmar de-uitați, la mine iar să vă uitați,

Că-s noul Phoenix… și vă învăț eu să zburați.

05.11.2015

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor