“Tăcerea adâncă este filozofia sufletelor alese.”

Honore de Balzac

 

- Ascultă-mă atent atunci când tac,

Voi inventa, cândva, nişte cuvinte,

Le voi grava pe-o scoarţă de copac,

Vor trece ani şi-ţi vei aduce-aminte,

 

Că mi-e mai dor, acum, când nu te strig,

Să mă cuprinzi uşor pe după umeri,

Îmbrăţişează-mă să uit de frig,

Vis lângă vis, învaţă să mă numeri

 

Între iubiri ce-adânc te-au răscolit,

Vibrând înalt te-au înălţat spre stele,

Pe cerul tău de foc – meteorit –

Dă-mi voie să fiu ultima din ele.

 

- Eu te ascult pe margini de amurg

Când umbra nopții albe mă-mpresoară

Iar tu prin vis, călare pe un murg,

Plutești spre infinit, ești stea polară

 

Și mă săruți în anotimpuri reci

Mă-nbrățișezi cu raze de lumină,

În goana calului de foc când treci

Mă-nchin la tine, strălucești, divină...

 

Nicio iubire nu m-a răscolit

Și n-a pătruns în gândurile mele

Așa ca tine... azi am iscălit,

Iubita mea, ești ultima din ele.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

 

https://www.youtube.com/watch?v=OK3HTPs1ccI

Vizualizări: 42

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Septembrie 30, 2013 la 5:50pm

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor