„Iubirea este atunci când sufletul începe să cânte și florile vieții tale

înfloresc singure. Nu un ciocan a făcut pietrele atât de perfecte, ci apa

cu dulceața sa, cu dansul și sunetul său.” Rabindranath Tagore

 

- Ascultă, iubite, pământul cum plânge

De-atâtea ospeţe, de-atâta desfrâu,

Izvorul musteşte sub piatră doar sânge

Când simte pădurea legată în frâu.

 

Şi pleacă-ţi urechea pe pieptul fierbinte

S-auzi cordul Terrei bătând obosit,

Mai spune-mi că-i vreme de dor, de cuvinte,

Mai minte-mă dulce că n-am otrăvit

 

Miracolul vieţii. Adoptă-mă-n visul

Ce-ncepe sfârşind tot cu tine, mereu,

Ascultă pământul, coboară-n abisul

Ce azi se confundă cu sufletul meu.

 

- Îmi reazem, iubito, urechea de stâncă

În suflet să-ţi simt toţi vulcanii arzând,

Sub scoarţa terestră plăpândă, adâncă,

Acolo-i durerea. Mi-aleargă prin gând

 

Sălbaticii cai ce strivesc sub copite

Nisipul de aur cu lotuşi tivit,

Mai ştii vreo romanţă ce poate s-alinte

Pământul acesta fragil otrăvit?

 

E noaptea senină, primește-mă-n raiul

Iubirii divine, să fim numai noi,

Uita-vom şi lumea aceasta, şi graiul,

Doi orbi visători fără drum înapoi.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș 

Vizualizări: 37

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor