poezie, proză, eseu, teatru, jurnalstică, evenimente literare
Ascultă
Inima nu face niciodată riduri. Știe să își ascundă dorul. Nu face platfus, oricât ar merge în cătarea fericirii.
Inima este însă o bombă cu ceas. Ticăie echilibrul și măsoară apatia. Nu are răgaz decât atunci când își eliberează voit energia, în căldura
lacrimii căzută pe obraz.
Uneori mă revolt pe graba de neînțeles a spectatorilor lumii. Aș vrea să nu urâțesc și mai mult ceea ce poate natura sau firea, ori vederea slăbită dintr-o carență de altruism, a făcut-o deja. Sunt sigură că o astfel de aroganță este, de fapt, o sincopă în bătaia inimii.
Eu nu am argumente solide pentru grimasele sufletului la întâlnirea cu urâtul. Undeva, în adâncuri de mări sau pe coridoare, în lumină sau în aparenta neimportanță, urâtul poate fi o percepție care tulbură adevărul.
Estetica aceasta nu doare, nu rănește precum reușește ura, de pildă. În schimb, frumusețea urâțeniei nu strălucește așa cum îți fură ochii nestematele din vitrinele frumoase. De aceea este mereu suprinzătoare.
Ajut-o și ai răbdare, omule, să răsară din lucrurile care își ascund trăinicia! Nu te lăsa amețit de luceferii care mor în zori și care își arată culoarea doar pe cerul senin. Coboară dintre nori, mai aproape de tine și teme-te doar de urâtul absolut inestetic, până la durere, din sufletul semenilor tăi.
iulie 2010
Irina Radu
Adaugă un comentariu
© 2021 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !
Alătură-te reţelei reţeaua literară