- Știu că te-ascunzi în frunze, într-o doară,

Să nu găsesc o cale către tine,

Dar am s-aștept o altă primăvară,

O simt în sânge cum pulsează, vine

 

Să-mi înflorească-n seri pustii iatacul,

Iar tu să-mi desenezi pe frunte cerul,

Când sorb din luntrea palmei coniacul

Și beat de fericire văd misterul

 

Ascuns între petale, ca un templu

În care nu pătrunde orișicine...

Pășesc încet, îmi place să contemplu

Minunea ce-ai ascuns-o, pentru mine.

 

- Potecile pădurii duc spre casă,

Iubesc şi întunericul, şi vraja,

Îmbrac veşminte negre, de matasă,

În sanctuar magia schimbă straja.

 

Pe coapse urcă iedera, iar vântul

Îmi dezveleşte sânii... Haide, vino,

Să simţi cum rădăcina mea-n pământul

Acestui vis îşi face loc. Străino!

 

Aşa-mi spuneai, din toate ale tale

Fă-mi un altar în trupul tău şi-mi lasă

Deschisă poarta mică-ntre petale

Că într-o zi să mă-ntorc acasă.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor