Chiar înainte de-nceput, cât tot e încă doar sămânță,
E-o basculare de ”întâi”, de competiție acerbă
De-a ” face” oul numai unul, coroana fiind o simplă jerbă,
Fiindcă în dramă nu e pudic, doar ludicul, ca-ntr-o Săpânță.

Se înalță pomul să umbrească mai mult, să ia din vârf, din soare
Și Luna ar vrea la fel de mare, pitindu-și astrul în eclipsă.
Călugărița, după ce-a iubit, își adoră amorez cu ”lipsă”...
Iar reușita de nu-ți iese, a altuia-i! Sau...”o încercare”!

Așa multă diversitate în tot, ar părea altruism,
Dar tot se îmbrâncește-n ego, perpetuu punitiv tacit,
De nu cuvântă, sau țipat, de rage c-are apetit
Doar pentru el; c-așa progresul se învață, doar cu eroism!...

Atotîntins, tot ce există e-un zbucium surd, de ”egoism”...
02.05.2012

Vizualizări: 11

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor