În spatele magazinului din colţ
am văzut dintr-odată
micul tăpşan călător prin timp:
o palmă de asfalt, nişte borduri fărâmate,
o îmbrăţişare de arbori
şi mormane de frunze arămii
îndemnându-mă să le răscolesc
spre a găsi ghiocei şi castane.

Fără să-mi pese că din buzunare
îmi zboară cheile maşinii,
ţigările, iPhone-ul şi banii,
am alergat într-un suflet
către întâlnirea cu petele de lumină
vălurind pe asfaltul crăpat,
exact ca atunci, ca atunci...

Dar vai, prea repede a trebuit să mă întorc...
Micul tăpşan era neschimbat,
mirosul putreziciunii roditoare,
fulgerul vrăbiilor ca atunci, ca atunci erau,
laolaltă cu norii, umbrele şi paşii mei de uriaş.
Doar că atunci, pe atunci, la vederea lor,
lacrimile care începeau să-mi scalde obrajii
de bucurie erau...
de bucurie.

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor