Audio-books, o altă faţă a literaturii?

Citeam în "Dilemateca" din iulie un articol interesant despre audio-books, sau "cărţile vorbitoare" – aşa cum era tradus termenul acolo – interlocutor fiind Mihaela Coman, director la Humanitas Multimedia, articolul scris de Matei Martin.

Doamna Coman se chinuieşte să (re)introducă aceste "cărţi vorbite" pe piaţa românească, în virtutea faptului că, totuşi, cultura se transmite (încă) şi pe cale orală. Remarca doamnei Coman mă trimitea cu gândul la Marshall McLuhan care sesiza ruptura în cultura mondială după inventarea tiparului de către Johann Gutenberg. Aşadar, îmi spuneam eu de la primele rânduri, uite o altă faţă a Satului planetar sau o reîntoarcere modernă la neaoşa Mioriţa.
O fi ăsta un semn de progres sau un semn de regres?

Bineînţeles că respectivul concept nu este nou nici la noi şi nici pe piaţa mondială, în SUA (acolo unde s-a "inventat" cultura), Marea Britanie, Germania şi ţările nordice fiind un produs de masă. La noi în schimb, audio-book-urile rămân produse de nişă. O fi bine? O fi rău?

Îmi aduc aminte că, prin 1978, apăruse un disc cu "Poezii de Adrian Păunescu recitate de el însuşi". Titlul mi-a rămas întipărit în minte de-a lungul anilor mai ales datorită acelui infatuat "el însuşi". Deci şi la noi au mai fost încercări iar Electrecordul este pomenit şi în articolul respectiv. La fel, îmi amintesc despre recitări celebre precum "Saaaaraaa pe deaaaal/ Buuuciumul suuuună cu jaaale" a lui Sadoveanu sau alte şi alte interpretări.

Totuşi, să ascult "Despre îngeri" în citirea lui Pleşu? Oricât l-aş aprecia (şi-l apreciez) pe omul de cultură Andrei Pleşu, să-mi citească o carte întreagă... ar deveni prea plictisitor. Şi, apoi, cu imaginaţia mea cum rămâne? Că eu atribui, în minte, câte-o voce fiecărui personaj, aşa cum mi se pare mie c-ar fi mai potrivit, conform naraţiunii. Iar cu sublinierile pe carte, cu colţurile îndoite sau pătrăţelele colorate ataşate paragrafelor interesante cum rămâne? Să merg puţin în ilar şi să mi-l închipui pe Heidegger citit de Liiceanu, asta după ce voi fi ascultat "Scrisoare către fiul meu" cu celebra tigaie Teflonilă?
N-aş suporta una ca asta!

Rămân totuşi la părerea mea că audio-book-urile sunt (şi ar trebui, zic eu) să rămână un produs de graniţă şi de nişă. Mi-ar plăcea să ascult pasaje din "Adam şi Eva" citite de Rebengiuc, spre exemplu, sau să ascult "Corbul" lui Poe recitat de un actor britanic de teatru, ca să prind toate sonorităţile versurilor, dar numai atât.

Vizualizări: 12

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor