Aurul meu

sarea mea

Ceasul tău s-a vestit

cu foc şi cu apă

cu apă sub pleoapă

Cu foc în suflet

cu apă-n răsuflet -

Ţi-s cărările lungi

dar tu cată s-ajungi

la fântâna suratelor

la fântâna curatelor

Şi-ntr-o noapte

pe proură

cu picioarele-n roură

când va fi să soseşti

spune cerului veşti

Să aud şi să ştiu

cât ar fi de târziu -

Aşa-mi spuse cândva

mama mea Vinerea -

De-atunci merg şi merg

drumul robilor cerc

de mi-i calea cea bună

când s-arată de lună

Şi poteca cu spini

când e soarele-n crini -

Şi mi-i sete de moarte

şi fântâna-i departe

Şi o văd albă-n vis

dar pe ghizdu-i deschis

stă un corb arzător

Croncănind Nevermore

Vizualizări: 63

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Octombrie 31, 2010 la 10:16pm
Mă bucur, domnule Mircea Drăgănescu, că v-a plăcut şi mulţumesc frumos pentru comentariu.
Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Octombrie 31, 2010 la 10:13pm
Mulţumesc frumos, doamnă Irina Lucia Mihalca, pentru interpretare, semn că v-a făcut plăcere citirea poemului meu.
Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Octombrie 31, 2010 la 10:09pm
mister mullon ( mister = domn ? ),
Am auzit despre o terapie originală, prin spartul farfuriilor, ceştilor etc. ( este un mod de defulare ), dar de o terapie prin spartul poemelor n-am auzit încă. Dar, minunile lumii-s nenumărate ! Dacă vă face bine...
( Sper ca propriile d-voastră creaţii să aibă şi ele un câştig considerabil din asta... Precum şi cititorii... )
Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe Octombrie 31, 2010 la 7:05pm
E aur vechi, cu patină, e o valoare nemuritoare..( apropo de corb)
Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Octombrie 31, 2010 la 6:38pm
Prin atmosfera si esenta intregului poem, dragă doamna Sânziana Batişte, ne-ati redat frumusetea ce contine emotia, elevatia sufletului. Ati incercat o nota artistică originală prin inductie, prin sensuri subterane nedefinite si sensuri sugerate. Constructia poemului produce astfel noi efecte prin variatia culorilor, sunetelor.
In final, impresia ati accentuat-o printr-un efect inedit, aparent fantastic, prin puterea de sugestie forta-cadru tabloului creat, cautand o morală prin simbolurile create.
Felicitari!
Comentariu publicat de Ottilia Ardeleanu pe Octombrie 31, 2010 la 3:05pm
finalul este excepţional:
"Şi poteca cu spini

când e soarele-n crini -

Şi mi-i sete de moarte

şi fântâna-i departe

Şi o văd albă-n vis

dar pe ghizdu-i deschis

stă un corb arzător

Croncănind Nevermore"
mi-a făcut plăcere.
o duminică liniştită!
Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Octombrie 31, 2010 la 2:48pm
Este acolo un izvor nesecat, pentru cine-l ştie şi-l îndrăgeşte, domnule Liviu Ioan Mureşan ... Mulţumesc de trecere !
Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Octombrie 31, 2010 la 2:42pm
Stimate domnule Ion Scalen, întâi de toate, amintesc c-am postat acest poem special ca să-mi ţin promisiunea pe care v-am făcut-o în răspunsul la comentariul la " Cum mă joc... ".

Mă bucur că aţi redeschis paginile lui Poe şi aţi căutat " afinităţi elective "... Versurile subliniate vorbesc şi ele de un drum al cunoaşterii, aşa cum, într-adevăr, am încercat să sugerez şi eu. Şi pentru că, odată păşind pe el, devii un veşnic călător, am zis " calea robilor cerc "- aţi sesizat perfect . Spre o fântână a Înţelepciunii şi, poate, a vieţii fără de moarte... Îmi place foarte mult că numiţi poemul meu " Descântec de Drum al Cunoaşterii "... Că, omul, mergând şi mergând, îşi cântă şi-şi descântă... O fi aici o " eficienţă terapeutică " ? S-ar părea că da, în ceea ce mă priveşte...
Chapeau ! zic şi eu, pentru comentariul d-voastră !
Comentariu publicat de Liviu-Ioan Muresan pe Octombrie 31, 2010 la 2:42pm
Frumos. Am scris şi eu cîteva poeme în stilul acesta. Apoi m-am oprit influenţat de actualitate. Nu cred că am făcut bine. Bijuteriile ies de unde nu mai speri. Aici sarea şi aurul. Interesant şi de reţinut.
Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Octombrie 31, 2010 la 1:57pm
Cristina, de dragul lui "proură ", am inventat " roură "... De fapt există verbul " a roura " şi adjectivul " rourat, ă "... Şi (aşa că-i drăguţ ? ) există şi o plantă care este numită " rourică "...
În privinţa finalului, să nu uităm că avem şi un basm cu final trist : " Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte "...

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor