Cand merg la pas totul merge odata cu mine. Imaginatia capata forme noi, translucide care ma insotesc, ca atunci cand citesc ceva interesant. O povestire se tese de jur imprejur, crengile ma urmaresc, precum gandurile.

Imi place sa ma amestec printre turisti in centrul vechi. Ma atrag anumite forme si imagini fara sa stiu de ce. Uneori fac anumite gesturi ca de ritual sau adopt o atitudine in mod intuitiv. Ulterior incerc sa reflectez si sa justific alegerea: ca intr-un peisaj abstract unele alegeri se bazeaza pe un mod intuitiv de a compune realitatea.

Astazi un corb s-a oprit in prag, a furat cheia si a aruncat-o in iarba. O sa o culeg mai tarziu ... Ce pasare "maiastra" ... imi aminteste o splendida idee despre frumusete: ca nu exista in mod desavarsit fara o anumita cantitate de ciudatenie.

Imi plac toate drumeagurile, potecile verzi, drumurile scurte, cararile sugestive, strazile medievale, zidurile albite de timp. Acesta e universul meu pluri-dimensional, curcubeul pe care cobor. 

Pe malul raului oamenii lanseaza flori sau lanterne pentru a-si aminti ca fiecare moment e nou. Tot ceea ce se intampla e un moment unic. Apa raului nu e aceeasi, noi suntem schimbati, renastem cu fiecare primavara. 

Mersul pe jos e un act constient de a te transporta in timp sau inafara lui. Pot sa ma concentrez asupra miscarii corpului si in acelasi timp sa constientizez lucruri exterioare mie, sa ma bucur de priveliste si de sunetele naturii. 

Cand am inceput sa scriu primele versuri ceream criticile altora pentru a-mi slefui cuvintele. La fel ar putea sa-mi placa si oamenii care ma critica... As putea fi incantata pentru ca ei imi dedica o parte din timpul si din energia lor vitala pentru a observa detalii care ma privesc direct !

Inainte de a vorbi as vrea sa-mi amintesc cele patru criterii ale unei exprimari eficiente: daca subiectul-obiect este adevarat, daca e de folos, daca ma inspira, daca e necesar sau daca cuiva ii pasa.

Cand se vorbeste despre energia vitala imi amintesc mereu de plante si de arbori: adanc in radacinile lor conserva lumina soarelui. 

Experienta echilibrului in posturile yoga e mai importanta decat simetria: cantitatea reprezentata de un grup de organe de pe o parte a corpului trebuie sa fie egala cu cantitatea care se gaseste pe partea cealalta, chiar daca e organizata in mod diferit. Aceast lucru refleta un concept neglijat in ceea ce priveste ideea de echilibru si anume ca acesta se poate obtine nu numai prin egalarea cantitatilor sau a partilor  ci si prin diminuirea, prin reducerea lor.

 

Vizualizări: 48

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Alexandru Boris Cosciug pe Martie 13, 2021 la 8:36am

Când se vorbeşte despre energia vitală îmi amintesc mereu de plante şi de arbori: adânc în rădăcinile lor conservă lumina soarelui.” (din articol) 

 La bătrâneţe, când m-am apucat de scris, am rugat-o pe Despina, soţia prietenului meu preot Alexandru Stoica, profesoară de muzică dar cu înclinaţii şi la pictură, să-mi facă nişte desene sugestive pentru copertă şi pentru fiecare capitol al primei mele cărţi, Scurtă istorie a creaţiei omului. Ataşez două din ele care conţin “un arbore şi soarele

Cu scuzele de rigoare, vă propun şi două mici corecţii la text: “Aceast lucru reflecta”

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor