Aş vrea ca vântul să oprească tăcerea

dintre şoaptele noastre,

să murmure viscolul

intemperiile sufletului

şi-apoi să dormim o vreme.

 

De jur împrejur, destrămări,

busole pierdute,

cântecul iernii îmi lasă răgaz

să adulmec prezentul

din urmele tale înzăpezite

în avalanşe de iubire.

Vizualizări: 32

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Bianca C. Dan pe Ianuarie 5, 2011 la 11:20am
domnule Vlasin-Da, se poate sa fie un poem slab, parerile sunt impartite in astfel de situatii, daca as face un studiu,  dintr-o mie de persoane, care l-ar citi, jumatate s-ar declara satisfacute, iar cealalta jumatate ar afirma ca e prost, in ceea ce ma priveste pe mine, nu pot sa afirm nici ca e bun, nici ca e prost, eu doar l-am scris, SUNT autoarea acestor versuri, si cu siguranta opinia dvs e relevanta pentru mine, asa ca sper ca muzele sa-mi fie alaturi, ceea ce va doresc si dumneavoastra.
Comentariu publicat de Gelu Vlaşin pe Ianuarie 4, 2011 la 8:37pm

este unul dintre cele mai slabe poeme postate de tine, bianca !

 

"sa murmure viscolul" ?
"intemperiile sufletului" ??
"sa adulmec prezentul" ???
"urmele tale inzapezite" ????
"avalanse de iubire" ?????

 

mai degraba as prefera sa cred ca nu esti tu autoarea acestor versuri

sper sa-ti revina inspiratia de altadata

Comentariu publicat de Constantin Grecu pe Ianuarie 3, 2011 la 3:50pm
Şi Bianca ,dar ştei Virgil,sunteţi senzaţionali!Felicitări!
Comentariu publicat de Virgil Diaconu pe Ianuarie 3, 2011 la 3:34pm

Sufletul

 

 

Sufletul meu iese din întuneric.

Şi mugurii pocnesc în carnea copacului,

şi vrăbiile zăpăcesc lumea cu trâmbiţele lor.

Chiar şi tu, mireasă a umbrelor, trandafir al nopţii,

ai ieşit să vezi soarele încolţit pe cer.

Şi să te pierzi prin florile de câmp,

prin clasa muncitoare a florilor de câmp.

 

De-acum mă voi trânti cu tine prin cuiburi.

 

Trăiesc în aura ei, Doamne, mi-a căzut la pat o rază. 

 

Sufletul meu iese din întuneric.

Doamne, eşti atât de aproape

încât împarţi cu mine lumina şi vinul,

rupem dintr-o singură pâine.

Şi în deşert îmi dai să beau din cana Ta cu apă.

Eşti lângă mine, noaptea îţi face loc să treci.

 

Sufletul meu iese din întuneric.

El scrie pe coala zilei cu firul de iarbă,

cu fratele cărăbuş.

El este un fel de cronicar după Apocalipsă!

Cel care a trecut prin ţara de sânge

are atâtea de spus.

 

Vântul deja mă frunzăreşte prin copaci,

cel singur mă citeşte în cântecul sturzului.

Şi prinţesa se loveşte de mine prin cuiburi.

 

Mă frunzăreşte marea val cu val…

Comentariu publicat de Bianca C. Dan pe Ianuarie 2, 2011 la 8:37pm
Gheorghe-mi-a placut tare mult felul in care ai comentat versurile, se vede ca exista o lectura profunda si experienta necesara. Multumesc pentru popas si la multi ani.
Comentariu publicat de Bianca C. Dan pe Ianuarie 2, 2011 la 8:34pm
Mircea-asa e, pot ucide, dar ramane frumusetea pericolului, altfel, nu am avea motivatie, nu-i asa?
Comentariu publicat de Bianca C. Dan pe Ianuarie 2, 2011 la 8:33pm
Irina-multumesc pentru cuvintele tale, si bine spus, clipa e tot ce avem, asa ca sa profitam de ea. La multi ani!
Comentariu publicat de BRAESCU GHEORGHE pe Ianuarie 2, 2011 la 8:26pm
poem cu reverberaţii apotropaice, pe cât de scurt pe atât de încarcat de tumult. vântul provocator de cataclisme, tocmai el este invocat sa săvârşeasca fapte benefice şi să izgonească tăcerea dintre şoapte încremenitoare. viscolul, atât de năpăstuitor, este implorat să murmure intemperiile sufletului spre atenuarea şi tămăduirea mâhnirilor şi tristeţilor. iarna troienitoare este rugată sa umple văzduhul de cântece ca să aibă răgaz (poeta) să adulmece prezentul înzepezit în avalanşe de iubire. nici că se putea rosti şi rostui mai bine. la mulţi ani buni şi la multe poeme bune, BIANCA
Comentariu publicat de Mircea Draganescu pe Ianuarie 2, 2011 la 2:52pm
O poezie frumoasa,dar ai grija, avalansele pot si ucide...
Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Ianuarie 2, 2011 la 1:20pm

Un carusel de ganduri prin avalansa soaptelor, prin cantecul urmelor ramase in legatura indestructibila a sufletului, in afara timpuluii, dn nostalgia amintirilor.

Felicitari, Bianca, alb nume nins "în avalanşe de iubire"!

< Der Augenblick ist kostbar,wie das Leben eines Menschen! >

  Clipa e pretioasa ca viata unui om ...


Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor