Aventura Coranului, de la extaz la agresiune

               Aventura Coranului, de la extaz la agresiune

 


Coranul, cartea sacră a musulmanilor,  înseamnă "a citi cu voce tare" și conform legendei a fost scris de Dumnezeu în limba arabă (1) și oferit omului prin intermediul îngerului Gibril (Gavriel) profetului Muhammad, pe când acesta medita sus pe muntele Al-Nur. Experiența este traumatică:
Nabi obişnuia să se izoleze în grotele din Hira, unde se ruga timp de multe zile... Deodată adevărul poposi în grota în care se afla. Îngerul veni la el şi îi ceru să citească. Profetul i-a răspuns: "Eu nu ştiu cum să citesc" : îngerul m-a prins şi strâns neîndurător, insuportabil. Mi-a dat apoi drumul cerându-mi iar să citesc şi eu am zis: "Nu ştiu cum se citeşte". Din nou m-a prin şi strâns, Citeşte! dar eu nu ştiam să citesc. A treia oară m-a eliberat din strânsoare şi mi-a zis: "Citeşte în numele Lui care a creat tot ce există, şi pe bărbat din noroi. Citeşte! Domnul este generos". Apoi profetul a coborât din munte plin de inspiraţie cu inima bătând nebuneşte. S-a dus la Khadijah şi i-a spus: "Acoperă-mă", ea l-a acoperit până i-a trecut frica şi i-a spus ce s-a întâmplat. 

După o deschidere pașnic
ă, citim în Coran, în secțiunea a 2-a Al-Baqarah că "Această carte este călăuză pentru cei smeriți, cei care cred sunt călăuziți de Domnul lor și aceia sunt izbânditori." Dar foarte repede, la versetul 6 și 7 se trece direct la amenințări:
"Pentru cei care nu cred e totuna de-i previi sau nu-i previi; ei nu cred. Allah a zăvorât inimile lor și urechile lor, iar peste ochii lor s-a așternut o năframă. Ei vor avea parte de chin mare".[2:7]
Vor urma în text negocieri intense cu cititorul,  promisiuni și pedepse,  în total 286 de versete care pot fi sumarizate de cele citite la 2:284:
"Ale lui Allah sunt toate din ceruri și de pre pământ. Și dacă arătați sau ascundeți ceea ce este în sufletele voastre, Allah vă va cere socoteală pentru acest lucru. El va ierta pe cine dorește și va pedepsi după cum dorește. Puterea lui este peste tot și toate". 


Iată o credință bazată pe politica de intimidare și iertare. Pentru musulmani, Coranul nu este doar cartea sacră revelată de către divinitate, definită ca o sumă de concepte în care se crede, o sinteză de precepte etice, o conduită de viață spirituală, un cod civil ce răspunde problemelor vieții cotidiene, ci și „o opera care îi mișcă pe oameni până la lacrimi sau îi duce pe culmile extazului.
Nu aprofundăm aici textul Coranului, ci vom cerceta istoria lucrurilor și istoria apariției acestei religii, uneori moralistă, alteori care predică violență și agresiune. 

În anul 570 AD se naște la Mecca Muhammad, la o lună după moartea tatălui său. Profetul este crescut de mama sa Aminah până la vârsta de 6 ani. Apoi trece în grija unchiului sau Abu Talib. La vârsta de 25 de ani se însoară cu Khadijah. Începe să aibe revelații, în centrul lor fiind afirmarea unui monoteism riguros, în care  Allah, creatorul lumii și al oamenilor, este o divinitate unică, transcendentă, atotputernică și atotprezentă, căruia omul trebuia să i se supună (Islam = supunere). Conform Islamului, nu există intermediari între divinitate și credincioși. Primul ales este el Muhammad, sau profetul (nabī), un simplu muritor, însărcinat cu comunicarea adevăratei revelații, care era înțeleasă parțial și reinterpretată de evrei și de creștini, deja monoteiști. 
Avea 40 de ani când este bătut de îngerul Gibril pentru că refuză să citească cartea domnului - Coranul. După revelație, Muhammad coboară muntele și în 613 AD începe să propovăduiască credința islamică în care Allah este unic, iar credinciosul își predă destinul în mâinile lui. Își face prozeliți dar și dușmani printre politeiștii din Mecca. Profetul era covârșit de nesiguranță, ajungând în pragul disperării, demenței, sinuciderii - conform mărturiilor sale și versetelor Coranului-surate, o culegere postumă transmisă prin tradiție, a revelațiilor lui Muhammad. Arabia preislamică trăiește vremuri homerice, poezia îi deschide urechile și inimile. Ani în șir, profetul  nu predică decât unui cerc de fideli, câtorva rude, nefericiți, oameni săraci:  muncitorii, meșteșugarii, sclavii bogaților din Mecca. Așa era și Bilal, sclavul negru care va fi răscumpărat de Abu Bakr - prietenul și socrul profetului, care a devenit primul muezin al Islamului.

Khadijah și Abu Talib mor în 619.  Profetul cere ajutor triburilor din Taif (oraș lângă Marea Roșie) dar aceștia refuză. În anul următor, 620, viziteaz
ă călare pe  Buraq(2) ,Ierusalimul, într-o singură noapte, poveste documentată în Coran. 
El caută cea mai 
îndepărtată moschee care este Al- Aqsa. Acolo se roagă împreună cu alți profeți și apoi se ridică prin șapte ceruri (Mi'raj) pentru a vorbi Domnului. Întâmplarea devine cel mai semnificativ eveniment al calendarului islamic.
Bogații din Mecca, înfricoșați și iritați de propaganda crescândă, trec la ostilități. Ca să evadeze persecuțiilor, el și aderenții săi migrează la Medina în 622. Acest pelerinaj numit Hijrah marchează începutul calendarului islamic dar și 8 ani de războaie între Mecca și islamiști.
Pomenim două bătălii importante: Badr la sud de Medina, lupta este câștigată de Muhammad dar în Uhud în 625, păgânii Meccăi resping pe mahomedani.
În 628 este încheiat un armistițiu la Hudaybiyya, care permite pelerinajul musulmanilor la Kaaba, pe baza unui compromis mai larg cu elitele meccane. Tot în același an a fost impusă Carta de la Yahtrib, prin care se făcea demarcarea netă dintre credincioși (mu'min) și necredincioși (kafir). Apare conceptul de Jihad (război sfânt), prin care credincioșii luptau pe calea lui Allah, o cale sprituală, războinică, a cărei ambiguitate a generat dispute doctrinare. Perceptul unic era: "Allah este unicul zeu și Muhammad profetul său". Pentru acest Jihad au murit nevinova
ți din trei continente.

În anul 629, Muhammad, în fruntea unor credincioși convertiți (10.000 de soldați) cucerește Mecca cu foarte puțin sânge vărsat, iar in anul 631 mai toate triburile arabe acceptă Islamul. Se duc tratative cu evreii și creștinii pentru un tratat de pace. Anul următor, 632, după un pelerinaj la Mecca, Muhammad moare la 8 Iunie la Medina. Din 633 se cunoaște un unic Coran scris de califul Abu Bakr, iar în 645 califul Uthman comandă câteva copii ale cărții pe care le distribuie țărilor vecine. Coranul  a fost tradus în latină în 1153, și mai târziu în franceză și engleză (1649). 
Istoria ne arată că drumul Islamului are o perioada de mare înflorire pe când arabii se extind, iar califatele lor acoperă un spațiu imens între Persia, nordul Africii și Spania. Imperiul Bizantin se prăbușește în 1453 când Constantinopole cade în mâna turcilor. 
Islamul asigură o unitate politică-efemeră, dar și o unitate religioasă reală în pofida diviziunilor și schismelor, musulmanii având elemente comune: coranul, doctrina, lăcășurile de cult, instituțiile religioase. Se petrece o sinteză culturală, fiind impusă limba și cultura arabă, exceptând Persia și India.
Are loc o unitate economică aproximativă, care aduce progrese agricole, ca irigațiile, utilizarea pompelor, morile de vânt, cultura trestiei de zahăr, preluarea culturii orezului din Asia și contactele comerciale cu Africa sud-sahariană, prin schimbul de textile, arme și sare cu aur, sau contacte cu Asia, de acolo se cumpărau mirodenii sau mătase. Orașele s-au dezvoltat, au apărut altele noi ca Bagdad sau Cairo, dezvoltarea urbanistică depășind cea europeană. Secolele VIII-IX reprezintă apogeul civilizației islamice, Epoca de Aur a Islamului. Acesta a avut o mare influență culturală și economică , inclusiv asupra Europei.
Între evrei și arabi există o dispută pomenită de biblie cu privire la această animozitate între seminții - care ne trimite în trecut pe vremea lui Avraam. 
Evreii sunt descendenţi ai lui Isaac, fiul lui Avraam și Sara. Arabii sunt descendenţi ai lui Ismael, de asemenea fiul lui Avraam. Cum Ismael era fiul unei sclave Agar (Geneza 16:1-16) şi Isaac era fiul promis care avea să-l moştenească pe Avraam, evident că exista o anumită animozitate între cei doi fii. Pentru că Ismael râdea de Isaac, Sara a vorbit cu Avraam să-i alunge pe Agar şi Ismael (Geneza 21:11-21). Desigur acest lucru a provocat ură în inima lui Ismael pentru Isaac. Un înger chiar a profeţit lui Agar că Ismael va “trăi în ostilitate faţă de toţi fraţii lui” (Geneza 16:11-12). În epoca modernă crearea statului Israel și războaiele care au urmat în regiune, au reaprins vechiul conflict între evrei și Islam. 
Terorismul și fanatismul religios au devenit planetare, zdruncin
ând temeliile solide ale civilizației clasice.  
 

Note
 
(1) Timp de secole cărturarii au încercat să stabilească limba îngerilor , acel Ur-sprache care a fost folosit de om  până la înălțarea turnului Babel: probabil ebraica, greaca veche  sau o limbă proto-sinaitică.

(2)
Buraq (fulger), îi este adus în dar de îngerul Gibril, este un animal ceresc, înaripat, alb, ceva mai mare decât un asin.

 Adrian Grauenfels


Virus-free. www.avast.com

Vizualizări: 41

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Alexandru Boris Cosciug pe Ianuarie 2, 2018 la 4:50am

La multi ani, domnule Adrian, multa sanatate si multe articole pe aceste minunate site-uri de informare culturala!

Un articol interesant despre Coran si despre religia care l-a adoptat - ISLAMUL.

Si eu incerc sa inteleg si sa interpretez conceptele Marilor Religii si mi-am format o viziune proprie, prin care incerc sa explic aparitia, adoptarea si practicarea acestor concepte de viata.

"Timp de secole cărturarii au încercat să stabilească limba îngerilor" (din articol)

Chiar daca si eu am scris patru carti, nu pot spune ca sunt un carturar de profesie, dar pot spune ca meseria pe care mi-am ales-o si pe care o mai practic si acum (electronica), chiar daca sunt pensionar, este o ramura a cunoasterii bazata pe carti scrise de om, nu pe mesaje venite pe cai nevazute, desi tocmai electronica este cea care se ocupa rational, printre altele, de caile nevazute (undele electromagnetice) ale comunicatiilor la distanta dintre oameni.

Din interpretarea proprie a Bibliei, corelata cu celelalte concepte religioase, am tras concluzia ca STIINTA este a saptea si ultima candela divina, Duhul Adevarului, care ne va duce la tot ADEVARUL.

Ce este curios in acest moment este faptul ca tocmai adeptii ei, care par a fi oameni rationali, se opun cu o vehementa totala impotriva conceptelor religioase, dar si impotriva ultimului concept, INTEIGENT DESIGN, care nu se opune sub nici o forma EVOLUTIEI, dar care aduce in discutie existenta unui CREATOR, aflat in afara TERREI (extraterestru).

Nici Dumnezeu, sau Alah, sau cum este El denumit in aceste multiple concepte religioase, nu este TERESTRU.

 

Nu voi intra in amanunte, dar cei care sunteti curiosi de posibila descifrare a tehnologiei de comunicare a lui Dumnezeu (am folosit termenul utilizat in religia in care m-am nascut) cu oamenii gasiti si pe acest site dar si pe siteul "Negru pe Alb", rapoartele mele de cercetare prin care mi-am propus sa demonstrez genetic... GENEZA.

Biocomunicatii%20extrasenzoriale.pdf

 Biocomunicatii extrasenzoriale.pdf

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor