Avi Shein - Poet stradal 

Acum câteva zile, sâmbătă, trecând prin cartierul Shabazi am fost acostat de un tip cu barbă şi haine uzate. 
- Vă place poezia? m-a întrebat direct omul. Desigur îi răspund, dacă e bună.. 
- Sunt Avi Shein, poet stradal, se recomandă prompt şi îmi oferă două foi tipărite la xerox. 
- Trebuie să plăteşti, zice, eu din asta trăiesc. Am cumpărat deci poezie de trei sekeli  încântat de magicul scenei. 


Câţi din noi cunosc barzi în viaţă? Mă gândesc involuntar la Francois Villon, murdar şi fl
ămând improvizând prin mahalalele Parisului. Oare vindea el poezie? Iată Tel Avivul oraş însorit, e sărbătoarea de Purim şi e multă veselie, copii costumaţi festiv, părinţi zâmbitori, nimic nu aminteşte de tristeţea străzilor, de banalul cotidian. 


Dar gândurile mă duc la alte poveşti. Un invalid din războiul basc se aciuiase la Paris după 1914. Era un specialist în limbile străbune dar nu făcea nimic în viaţă. De fapt avea o ocupaţie, era erotoman, aborda prostituate şi le debita obscenităţi într-o limba aleasă. Îl puteai asculta ore întregi, povesteşte Emil Cioran, care îl întâlnea în Montparnasse. Invalidul îl dăscălea pe Cioran: 
"Dacă nu vei scrie corect, va trebui să te întorci în Balcani".

Îl găseai dormind prin cafenele sau improvizând cu vervă poezii, adevărate acrobaţii verbale. Toate s-au pierdut în negura vremii. Strada monumentală, în care Frederico Felini plasa fericire şi drame, întâlniri de dragoste dar şi nenorocire, produce revoltă bardului Avi Shein, afectat de impactul automobilului modern: 


Accidente de circulaţie 
Avi Shein 

La urmă vor rămâne felinare 
decoltate, în negru 
îngerii învăţăcei decapitaţi 
sângerând pe pedala de gaz 
şi parbrizuri mânjite de oameni. 
claxonul orfan murmură litanii de doliu 

am fost un automobil în vastul genocid 
căut victime pe autostradă 

iată copilul vostru 
îmbrăcaţi-l în flanele comode 
puneţi-l lângă cutia de viteze 
în drumul său spre paradis 

claxonaţi şi călcaţi 
visele culese 
pe şoselele verii - iată sfârşitul 
protezelor pline de sânge 

am fost un punct pe monitor 
deviant de la linia dreapta.. 

*** 
E ora 13, forfota şi atmosfera de bâlci sunt în toi. Stradă se desfăşoară că o junglă cu multiple paliere. Sus, peste case, păsări. Cer. Aer albastru, miros de săpun, de portocală. Mai jos pluteşte muzică de radio, plânsete, lătrat de câine, ţipete de copil, motoare de taxiuri poluante, pocnitorile care înnebunesc căţeii cartierului. E lumea vocilor. Îmi zic că suntem lipsiţi de originalitate, omul singur e singur la Londra ca şi la Paris, Amstedam sau New York. Ce schimbă meridianul? Noi ne schimbăm, cu percepţia lucrurilor rafinată sau nu, alteraţi de cultura dobândită sau de teribila ei lipsă. Relativul stărilor stradale duce poetul la introspecţii, găsesc în "Regrete" o subtilă atitudine antisocială, un cinism dobândit după ani de eşecuri, căderi în căutările de apartenenţă la vreun grup sau altul. Încercările vin şi se dizolvă ca valurile, toate rezultă în acelaşi efect, dar sunt diferite ca formă. E aici un tenace refuz al cooperării cu mediul sau un semn al maturizării? Omul copt îşi cunoaşte limitele, un copil are infinitul şi sufletul în buzunare. 

 
Regrete  
Avi Shein 

M-am întâlnit 
după ani de indiferenţă 
şi nu m-am recunoscut 
ce păcat 
că ziua e galbenă şi noaptea e inclusă în noi 
iar omul este incolor, ce păcat.. 

în fiece dimineaţă, valuri noi pe plaje, ele declară: 
Noi suntem noi! 
în spatele lor, valuri şi mai noi 
se întâlnesc cu cele ce revin de la mal 
şi malul se abţine să râdă 
e obosit şi vrea să doarmă 
în zare câmpul verde. 

Noaptea sosesc oameni noi 
să demonstreze vehement în piaţă 
ei declara susţinut: Noi! 
şi piaţă se abţine să râdă 
piaţa vrea să doarmă. 

M-am întâlnit cu mine 
după mulţi ani 
ce păcat, că nu m-am cunoscut mai de dinainte. 
 


În galeria de Art
ă 
Ceramică de pe strada Shabazi 33, tronează un cocoş mândru din lut cu coada făcută din crenguţe de arţar. Este un exponat amuzant care satirizează vremea noastră tehnologică. Trăim între aparate, computere, telefoane şi ecrane colorate, procese strict controlate. Dar viaţa are formele ei care nu ascultă de tehnologie nici de programele Microsoft. La fel şi poetul stradal Avi Shein, iată-l în al treilea strat, cel mai de jos, cel mai fetid şi dubios, plin de vietăţi absconse care colcăie avide după hrană şi lumină în marele oraş, contrastând cu opulenţa acestuia, cu restaurantele sale snoabe, apartamentele de lux care dau spre mare, terasele elegante pe care unii comandă caviar, iar alţii caută în ţărână speranţe: 

Florentin (*) 
Avi Shein 

La ora această 
oraşul îşi închide ferestrele 
gândacii înarmaţi cu bastoane 
mişcă antene de umbră şi întuneric 

şobolanii flexibili 
aprind focuri 
transmit stări de alarmă 
şi înjură pe sub mustăţi 
- şefule tu mă auzi? 

Florentin... 

acum se termină şi visele, 
vampiri înhămaţi aterizează 
în capcane triste 

şi cameleoni atârnaţi de frânghiile de rufe 
îşi tânguie sfârşitul în rafale 
dar şeful nu ne mai aude ! 

avem nervii tensionaţi, sprâncenele crispate 
ne injectăm cu imposibile senzaţii. 

am fost doar un poet rebel 
cerşesc la farfuria oraşului 
întins pe jos pe strada Florentin. 


Mi s-a făcut un chef nebun de revoluţie. Lucrurile trebuiesc schimbate. E nevoie de ordine, de echitate, şi  mai ales de energie catalizatoare. Arta, ea trebuie să ne conducă. Esteticul să elibereze prezentul neurotic, angoasele, sărăcia. Avem nevoie de arhitectură dar şi de improvizaţie. De pomi înalţi, de apă limpede, de tractoare şi găini din lemn, de brazi, de cărţi colorate, de parcuri ale minţii, de ciocolată şi nori adevăraţi, nu de plastic. Să se pună euforie în trăiri şi bucurie în actele mărunte ale trecerii prin viaţă, prin emoţiile ei. 


(*) Florentin- cartier modest în sudul Tel Avivului 

Text  
şi traduceri: Adrian Grauenfels 

Vizualizări: 290

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Popescu Carmen Georgeta pe Octombrie 31, 2014 la 8:11pm

M-am întâlnit
după ani de indiferenţă
şi nu m-am recunoscut
ce păcat
că ziua e galbenă şi noaptea e inclusă în noi
iar omul este incolor, ce păcat..

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor