Azi am pus o floare la mormântul zilei de ieri.

Timpu-şi continuă cursul,strecurându-se

Printre firele de nisip şi speri

Că azi vei fi mai fericit, mai pur,

Mai blând, dar om fiind prin excelenţă 

Visezi la o personalitate cu corpolenţă,

Urăşti şi vrei mai mult, fantazezi la o stare

Superioară celui de lângă tine, acţionând cu calmoare.

Ascunzi egoismul şi aviditatea

În penumbra unei perseverenţe perverse.

Mă-ntreb cine scrisese

Regulile eticii noastre cu atâta răutate.

 

Cauţi în păcate, în motive-ascunse

Scuze, apă lină, să-ţi limpezeşti hainele

Pătate de sângele propriei tale conştiinţe.

Iar azi te tângui, visezi şi speri

La mai mult, mai bine decât în ziua de ieri

Dansezi în ritmul agoniei, în cântul,

În armonia căruia jefuieşti mormântul

Vieţii de pui divin.

 

Trăieşti într-un univers ce coroana-ţi datorează.

Îl urăşti, te plângi, refugiindu-te-n emfază;

Invoci Cerul blestemându-l plin de cverulenţă…

Nu dispera. Eşti om,

Eşti avid prin excelenţă.  

Vizualizări: 37

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Barbara Lidell pe Mai 21, 2014 la 8:35pm

multumesc :)

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor