- Cuvintele s-au prăbuşit deodată

Deşi din ele-am construit cândva

O lume cu metafore brodată,

Doi egocentrici. Cui îi mai păsa

 

Că n-avem timp şi nici măcar un spaţiu

Delimitat de zei sau de hazard,

L-am lecturat o vreme pe Horaţiu

Întinşi pe canapele de brocard.

 

Şi dragoste făceam în poezie,

Dar nu de-amorul artei, din plictis,

Ci dintr-o necesară nebunie

De-a merge doar pe sensul interzis.

 

- Cuvintele s-au revoltat, femeie,

Îmbracă astăzi strai de borangic

Și-mpodobesc Dumbrava-n curcubeie

Din flori de maci făcând un mozaic.

 

Dezbracă noaptea stele căzătoare

Ce se scufundă-n lacul argintiu

Și construiesc pe valuri reci altare

Să ne aștepte-n zori, dar nu mai știu

 

Să mă transform din rouă-n poezie

Ca-n primăvara primului sărut.

Învață-mă, că versul tău mă știe,

Să pot zbura înalt ca la-nceput!

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor