Azi e doar tăcere.

Nici chitara nu mai plânge visul pierdut.

Sufletul pribeag s-a întors singur

De pe pământuri uitate de timp.

Azi e doar tăcere.

Nici şoapta nopţii nu se mai aude.

Luna aleargă pe un cer de sticlă

Tot mai departe de mine.

Azi s-a pierdut din nou... un vis.

Lumina întunericului arde

Flacăra unei lumânări.

Vizualizări: 32

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Viorel Pivniceru pe Decembrie 12, 2010 la 10:59pm

Multumesc si eu pt versurile postate ca raspuns la tacerea care nu se mai termina.

Comentariu publicat de umbra*** pe Decembrie 7, 2010 la 12:25am
din tăceri
s-au întrupat visări.
din visele de ieri,
s-au clădit speranțe.
moarte n-o să le doboare...
nici întunericul ce-ți dă târcoale.

o flacără a unei *oarecare* lumânări
va dăinui în nopțile de ieri...
va arde întunericul știrbit
de raza lunii ce nu s-a ivit...


”Nici şoapta nopţii nu se mai aude.”


ce tăcere frumoasă am găsit aici....mulțumesc!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor